SCULPTURÁL, -Ă, sculpturali, -e, adj. Care ține de sculptură, referitor la sculptură; care sugerează o sculptură; lucrat ca o sculptură. ♦ Care este demn de a fi sculptat (datorită formelor sale); care are frumusețea formală a sculpturilor clasice. – Din fr. sculptural.

SCULPTURÁL, -Ă, sculpturali, -e, adj. Care ține de sculptură, referitor la sculptură; care sugerează o sculptură; lucrat ca o sculptură. ♦ Care este demn de a fi sculptat (datorită formelor sale); care are frumusețea formală a sculpturilor clasice. – Din fr. sculptural.

SCULPTURÁL, -Ă, sculpturali, -e, adj. 1. Referitor la sculptură, în legătură cu sculptura, de sculptură; care este în felul unei sculpturi, care sugerează o sculptură; lucrat ca o sculptură. Tace, ca să poată vedea și auzi. Cît tace el... eu stau în poziție sculpturală și ridicolă. SADOVEANU, V. F. 46. Fațada sculpturală De mari fluturi sărutată. MACEDONSKI, O. I 205. Cele opt medalioane sculpturale... împlinesc golurile dintre columne. ODOBESCU, S. III 73. ♦ Care este demn de a fi sculptat, care poate constitui obiectul unei sculpturi. Umeri sculpturali. CAMIL PETRESCU, V. 90. Din noaptea negrei rochii... răsărea gîtul ei de alabastru viu și capul ei sculptural de Veneră antică. HOGAȘ, M. N. 20. 2. Fig. (Despre opere de artă) Cizelat, reliefat (în felul unei sculpturi), lucrat cu minuțiozitate, temeinic, trainic. Numai scrierile sculpturale rezistă acțiunii timpului. MACEDONSKI, O. IV 124.

sculpturál (sculp-tu-) adj. m., pl. sculpturáli; f. sculpturálă, pl. sculpturále

sculpturál adj. m., pl. sculpturáli; f. sg. sculpturálă, pl. sculpturále

SCULPTURÁL, -Ă adj. 1. Referitor la sculptură; lucrat ca o sculptură. ♦ Demn de a fi sculptat. 2. (Despre opere de artă) Lucrat cu migală, cizelat. [< fr. sculptural].

SCULPTURÁL, -Ă adj. 1. referitor la sculptură; lucrat ca o sculptură. ◊ demn de a fi sculptat. 2. (despre opere de artă) lucrat cu migală, cizelat. 3. (despre suprafețe de teren) săpat, erodat (de ape). (< fr. sculptural)

SCULPTURÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de sculptură; propriu sculpturii. Artă ~ă. 2) Care evocă frumusețea sculpturilor. Siluetă ~ă. 3) (despre opere de artă) Care este lucrat cu mare grijă; adus la perfecțiune. [Sil. sculp-tu-] /<fr. sculptural

sculptural a. ce are caracterul sculpturei, plastic: forme sculpturale.

*sculpturál, -ă adj. (d. sculptură; fr. sculptural). De sculptură: arta sculpturală. Frumos ca al uneĭ státue: trup sculptural. V. plastic.