scufie definitie

10 definiții pentru scufie

SCUFÍE, scufii, s. f. 1. Căciuliță de formă specială, care se leagă sub bărbie, purtată mai ales de sugari; bonețică. 2. Bonetă de pânză, de stofă etc., care se poartă mai ales noaptea, în timpul somnului; tichie, căciuliță. 3. Căciuliță rotundă, de culoare neagră, pe care o poartă călugărițele. – Din ngr. skúfia, it. scuffia.
SCUFÍE, scufii, s. f. 1. Căciuliță de formă specială, care se leagă sub bărbie, purtată mai ales de sugari; bonețică. 2. Bonetă de pânză, de stofă etc., care se poartă mai ales noaptea, în timpul somnului; tichie, căciulită. 3. Căciulită rotundă, de culoare neagră, pe care o poartă călugărițele. – Din ngr. skúfia, it. scuffia.
SCUFÍE, scufii, s. f. 1. Bonetă de formă țuguiată, făcută din pînză sau din stofă, de obicei cu un ciucure la vîrf, și care se poartă mai ales noaptea, în timpul dormitului; tichie; căciuliță. Leonida e în halat, în papuci și cu scufia de noapte. CARAGIALE, O. I 89. Cine ești?... Nu se vede bine de la fînarul acesta. Dar mi se pare că ai o scufie galbenă. NEGRUZZI, S. III 285. Babele purtau scufie albă... și peste scufie se îmbrobodea cu ștergari. ȘEZ. VIII 22. ◊ Expr. Chelului îi trebuie (sau îi lipsește) scufie de mărgăritar! se spune despre cineva care aspiră la un lucru nepotrivit cu starea lui. Pe cît băgai de samă începeam să fiu și amorezat, căci chelului îi trebuia numaidecit și scufie de mărgăritar! HOGAȘ, DR. II 53. 2. Căciuliță rotundă pe care o poartă călugărițele. Egumena îi dăduse scufia de soră. GALACTION, O. I 318.
scufíe s. f., art. scufía, g.-d. art. scufíei; pl. scufíi, art. scufíile
scufíe s. f., art. scufía, g.-d. art. scufíei; pl. scufíi, art. scufíile
SCUFÍE s. I. 1. v. bonețică. 2. (înv. și reg.) scufă. (~ pentru femei.) II. (BOT.) caliptră, piloriză, zonă apicală. (~ este un țesut protector.)
SCUFÍE ~i f. 1) Acoperământ pentru cap care se îmbracă înainte de culcare; tichie. 2) Căciulă mică rotundă purtată de călugărițe. 3) Bonetă cu două panglici ce se leagă sub bărbie, purtată de sugaci; tichie. [G.-D. scufiei] /<ngr. skufia
scufie f. scufă de copii. [Gr. mod. (din it. SCUFFIA)].
scúfă (Munt.) f., pl. e și scufíe (Mold.) f. (ngr. skúfia și skúfos, d. it. scuffia. V. coĭf). Bonetă p. copil, bolnavi, bătrîni și femei.
SCUFIE s. 1. bonetă, bonețică, scufiță, (reg.) scufă, tichie, (Mold.) căiță, (Ban.) căpiță. (~ pentru sugaci.) 2. (înv. și reg.) scufă. (~ pentru femei.)

scufie dex

Intrare: scufie
scufie substantiv feminin