SCUFÍȚĂ, scufițe, s. f. Diminutiv al lui scufă. – Scufă + suf. -iță.

SCUFÍȚĂ, scufițe, s. f. Diminutiv al lui scufă. – Scufă + suf. -iță.

SCUFÍȚĂ, scufițe, s. f. Diminutiv al lui scufă (1). De un sfert de ceas e în cerdac, cu scufița pe cap, cu ochelarii pe aripile nasului. BASSARABESCU, V. 35. ♦ Scufie mică pentru copiii sugaci. Fiecare oaspe... aruncă înăuntru bănișori sau parale, menite a se coase pe scufița copilului. MARIAN, NA. 254. Cu scutic de borangic, Cu scufița de bumbac, Iar în fundul scufiței Este-o piatră nestimată. PĂSCULESCU, L. P. 37.

scufíță s. f., g.-d. art. scufíței; pl. scufíțe

scufíță s. f., g.-d. art. scufíței; pl. scufíțe

SCUFÍȚĂ s. 1. v. bonețică. 2. v. tichie.

scufíță f., pl. e (dim. d. scufie. Și ngr. skufitsa). Scufie mică.

SCUFIȚĂ s. 1. bonetă, bonețică, scufie, (reg.) scufă, tichie, (Mold.) căiță, (Ban.) căpiță. (~ pentru sugaci.) 2. bonetă, căciuliță, scufă, tichie, (Transilv., Ban. și Bucov.) ceapsă. (Bunicul poartă ~ pe cap.)

scufiță, scufițe s. f. 1. cap. 2. prezervativ.