9 definiții pentru scufiță
SCUFÍȚĂ, scufițe,
s. f. Diminutiv al lui scufă. –
Scufă +
suf. -iță.
SCUFÍȚĂ, scufițe,
s. f. Diminutiv al lui scufă. –
Scufă +
suf. -iță.
SCUFÍȚĂ, scufițe,
s. f. Diminutiv al lui
scufă (
1). De un sfert de ceas e în cerdac, cu scufița pe cap, cu ochelarii pe aripile nasului. BASSARABESCU, V. 35. ♦ Scufie mică pentru copiii sugaci. Fiecare oaspe... aruncă înăuntru bănișori sau parale, menite a se coase pe scufița copilului. MARIAN, NA. 254. Cu scutic de borangic, Cu scufița de bumbac, Iar în fundul scufiței Este-o piatră nestimată. PĂSCULESCU, L. P. 37.
scufíță s. f.,
g.-d. art. scufíței;
pl. scufíțe
scufíță s. f., g.-d. art. scufíței; pl. scufíțe SCUFÍȚĂ s. 1. v. bonețică. 2. v. tichie.
scufíță f., pl. e (dim. d. scufie. Și ngr. skufitsa). Scufie mică.
SCUFIȚĂ s. 1. bonetă, bonețică, scufie, (reg.) scufă, tichie, (Mold.) căiță, (Ban.) căpiță. (~ pentru sugaci.) 2. bonetă, căciuliță, scufă, tichie, (Transilv., Ban. și Bucov.) ceapsă. (Bunicul poartă ~ pe cap.) scufiță, scufițe
s. f. 1. cap.
2. prezervativ.
Scufiță dex online | sinonim
Scufiță definitie
Intrare: scufiță
scufiță substantiv feminin