SCUD, scuzi, s. m. Veche monedă de argint sau de aur care a circulat în unele țări din Europa Apuseană, valoarea ei variind după țări și epoci. – Din it. scudo.

SCUD, scuzi, s. m. Veche monedă de argint sau de aur care a circulat în unele țări din Europa apuseană, valoarea ei variind după țări și epoci. – Din it. scudo.

SCUD, scuzi, s. m. Veche monedă de argint sau de aur care a circulat în diferite țări din Europa, valoarea ei diferind după țări și după epoci. La urma urmei, cinci scuzi pentru doi cai... și un scud de fiecare cal pentru noi nu este tocmai scump. MACEDONSKI, O. II 316. – Pl. și: (n.) scude (NEGRUZZI, S. III 273).

scud s. m., pl. scuzi

scud s. m., pl. scuzi

SCUD s.m. (Ist.) Monedă veche de argint sau de aur, care avea circulație în apusul Europei. [Pl. -uzi. / < it. scudo].

SCUD s. m. veche monedă italiană de argint sau de aur, în apusul Europei. (< it. scudo)

scud (-uzi), s. m. – Monedă prețioasă veche. It. scudo.

scud m. veche monedă de argint în valoare de 5 lei: o sută de mii scuzi BĂLC.

* scud m. (it scudo, fr. écu, scut, scud), d. lat. scutum, scut. Cp. cu șiling). O veche monetă de argint orĭ de aur de diversă valoare în diverse timpurĭ și țărĭ, ĭar în Italia și Francia în sec. 19 pĭesa de 3, apoĭ și de 5 fr. de argint (Scudu de argint valora tn Austria 2 florinĭ convenționalĭ, Iorga, Negoț. 225). V. pistolă și gripsor.