SCUÁR, scuaruri, s. n. Mică grădină publică aflată de obicei la o încrucișare de străzi sau în mijlocul unei piețe. – Din fr. square.

SCUÁR, scuaruri, s. n. Mică grădină publică aflată de obicei la o încrucișare de străzi sau în mijlocul unei piețe. – Din fr. square.

SCUAR, scuaruri, s. n. Mică grădină, de obicei cu copaci și cu bănci, aflată într-o piață publică sau la o răspîntie de străzi. Pe locul fostelor maidane înfloresc parcuri noi, grădini, scuaruri. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2813.

scuar s. n., pl. scuáruri (scua-)

scuár s. n., pl. scuáruri

SCUÁR s.n. (Anglicism) Mică grădină situată în mijlocul unei piețe publice sau la o răspântie de străzi. ♦ (P. ext.) Zonă verde care separă cele două sensuri de circulație ale unei autostrăzi. [Pron. scuar, pl. -uri. / < fr., engl. square – piață pătrată].

SCUAR s. n. mică grădină în mijlocul unei piețe publice sau la o răspântie de străzi. ◊ (p. ext.) zonă verde care separă cele două sensuri de circulație ale unei autostrăzi. (< fr. square)

SCUÁR ~uri n. Mică grădină publică în zona orașului (de obicei, la răspântie); spațiu verde. /<fr. square

squar n. (cit. scuar), grădină îngrădită în mijlocul unei piețe publice.

* scŭar n., pl. urĭ (fr. square, d. engl. square, adică „pătrat”). Grădină publică maĭ mică în mijlocu orașuluĭ (Se zice maĭ des parc).

*squar, V. scŭar.