9 definiții pentru scrântitură
SCRÂNTITÚRĂ, scrântituri,
s. f. Deplasare a unui os din articulația lui; luxație, scrânteală, entorsă. –
Scrânti +
suf. -tură.
SCRÂNTITÚRĂ, scrântituri,
s. f. Deplasare a unui os din articulația lui; luxație, scrânteală, entorsă. –
Scrânti +
suf. -tură.
SCRÎNTITÚRĂ, scrîntituri,
s. f. 1. Luxație, scrînteală (a mîinii, a piciorului). Ea se pricepea să descînte și să oblojească... scrîntiturile. PAS, Z. I 117.
2. Fig. Cotitură. Drumul... cotește brusc pe sub Rîpile Dracului, ca să dea buzna în Pripasul pitit intr-o scrîntitură de coline. REBREANU, I, 9. – Variante:
scrintitúră (ȘEZ. III 175),
sclintitúră (ib. V 143)
s. f. scrântitúră s. f.,
g.-d. art. scrântitúrii;
pl. scrântitúri
scrântitúră s. f., g.-d. art. scrântitúrii; pl. scrântitúri SCRÂNTITÚRĂ s. 1. v. luxație. 2. v. entorsă. SCRÂNTITÚRĂ ~i f. 1) Traumatism constând în scoaterea unui os din încheietură; luxație. 2) Loc scrântit. /a scrânti + suf. ~tură scrîntitúră f., pl. ĭ. Luxațiune, scrînteală.
SCRÎNTITURĂ s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, luxare, luxație, scrînteală, scrîntire, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteală, proclintire. (~ osului humeral.) Scrântitură dex online | sinonim
Scrântitură definitie
Intrare: scrântitură
scrântitură substantiv feminin