Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru scrutin

SCRUT├ŹN, scrutine, s. n. Mod de alegere a deputa╚Ťilor, a senatorilor etc., potrivit c─âruia se voteaz─â fie c├óte o singur─â persoan─â, fie mai multe deodat─â dintre candida╚Ťii men╚Ťiona╚Ťi ├«n buletinul de vot. ÔÖŽ Mod de organizare a alegerilor. ÔÇô Din fr. scrutin.
SCRUT├ŹN, scrutine, s. n. Mod de alegere a deputa╚Ťilor, a senatorilor etc. ÔÖŽ Totalitatea opera╚Ťiunilor pe care le implic─â exercitarea dreptului de vot. ÔÇô Din fr. scrutin.
SCRUT├ŹN, scrutine, s. n. Deschiderea urnelor pentru a tria ╚Öi a num─âra voturile; p. ext. votare, alegere, vot. Pentru membri ai comisiunei ├«ns─ârcinat─â cu tragerea scrutinului s-au votat St. Golescu, D. Br─âtianu sau, ├«n lipsa sa, D. Bolintineanu ╚Öi D. Golescu. GHICA, A. 783. ÔŚŐ Scrutin de list─â = alegerea ├«ntregii liste de candida╚Ťi de pe un buletin. Scrutin individual (sau uninominal) = votare ├«n care pe fiecare buletin e trecut numele unui singur candidat. Scrutin public = votare care se face prin ridicare de m├«ini sau prin aprob─âri orale. ÔÖŽ Totalitatea voturilor. ÔŚŐ Expr. A despuia scrutinul v. despuia (4).
scrut├şn s. n., pl. scrut├şne
scrut├şn s. n., pl. scrut├şne
SCRUT├ŹN s. v. alegeri.
SCRUT├ŹN s.n. Votare, alegere f─âcut─â cu bile sau cu buletine care se introduc ├«ntr-o urn─â; constatarea rezultatului unei astfel de alegeri. ÔŚŐ A despuia scrutinul = a deschide urna ╚Öi a num─âra voturile. ÔÖŽ Totalitatea voturilor exprimate, depuse ├«n urn─â. [< fr. scrutin, cf. lat. scrutinium].
SCRUT├ŹN s. n. 1. mod de alegere pentru organele de stat prin buletine care se introduc ├«ntr-o urn─â. ÔŚŐ ansamblul opera╚Ťiilor. 2. mod de adoptare, prin vot, a hot─âr├órilor la conferin╚Ťele interna╚Ťionale sau la sesiunile organiza╚Ťiilor interna╚Ťionale. (< fr. scrutin)
SCRUT├ŹN ~e n. livr. 1) Totalitate a opera╚Ťiilor electorale. 2) Mod de organizare a alegerilor. /<fr. scrutin
scrutin n. 1. votare sau alegere prin mijlocul bilelor depuse ├«ntrÔÇÖo urn─â: scrutin secret; 2. totalul voturilor emise: a despuia scrutinul.
* scrut├şn n., pl. e ╚Öi ur─ş (fr. scrutin din lat. scrutinium, scormolire). Vot emis pin bile sau bilete puse ├«n urn─â ╚Öi num─ârate pe urm─â. Totalitatea voturilor din urn─â: a ├«nchide, a deschide scrutinu. A despo─şa scrutinu (fr. d├ępouiller le scrutin), a desface plicurile care cuprind votu.
SCRUTIN s. alegeri (pl.), vot. (În timpul ~.)

Scrutin dex online | sinonim

Scrutin definitie

Intrare: scrutin
scrutin substantiv neutru