SCRUTÍN, scrutine, s. n. Mod de alegere a deputaților, a senatorilor etc., potrivit căruia se votează fie câte o singură persoană, fie mai multe deodată dintre candidații menționați în buletinul de vot. ♦ Mod de organizare a alegerilor. – Din fr. scrutin.

SCRUTÍN, scrutine, s. n. Mod de alegere a deputaților, a senatorilor etc. ♦ Totalitatea operațiunilor pe care le implică exercitarea dreptului de vot. – Din fr. scrutin.

SCRUTÍN, scrutine, s. n. Deschiderea urnelor pentru a tria și a număra voturile; p. ext. votare, alegere, vot. Pentru membri ai comisiunei însărcinată cu tragerea scrutinului s-au votat St. Golescu, D. Brătianu sau, în lipsa sa, D. Bolintineanu și D. Golescu. GHICA, A. 783. ◊ Scrutin de listă = alegerea întregii liste de candidați de pe un buletin. Scrutin individual (sau uninominal) = votare în care pe fiecare buletin e trecut numele unui singur candidat. Scrutin public = votare care se face prin ridicare de mîini sau prin aprobări orale. ♦ Totalitatea voturilor. ◊ Expr. A despuia scrutinul v. despuia (4).

scrutín s. n., pl. scrutíne

scrutín s. n., pl. scrutíne

SCRUTÍN s. v. alegeri.

SCRUTÍN s.n. Votare, alegere făcută cu bile sau cu buletine care se introduc într-o urnă; constatarea rezultatului unei astfel de alegeri. ◊ A despuia scrutinul = a deschide urna și a număra voturile. ♦ Totalitatea voturilor exprimate, depuse în urnă. [< fr. scrutin, cf. lat. scrutinium].

SCRUTÍN s. n. 1. mod de alegere pentru organele de stat prin buletine care se introduc într-o urnă. ◊ ansamblul operațiilor. 2. mod de adoptare, prin vot, a hotărârilor la conferințele internaționale sau la sesiunile organizațiilor internaționale. (< fr. scrutin)

SCRUTÍN ~e n. livr. 1) Totalitate a operațiilor electorale. 2) Mod de organizare a alegerilor. /<fr. scrutin

scrutin n. 1. votare sau alegere prin mijlocul bilelor depuse într’o urnă: scrutin secret; 2. totalul voturilor emise: a despuia scrutinul.

* scrutín n., pl. e și urĭ (fr. scrutin din lat. scrutinium, scormolire). Vot emis pin bile sau bilete puse în urnă și numărate pe urmă. Totalitatea voturilor din urnă: a închide, a deschide scrutinu. A despoĭa scrutinu (fr. dépouiller le scrutin), a desface plicurile care cuprind votu.

SCRUTIN s. alegeri (pl.), vot. (În timpul ~.)