Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru scrut─âtor

SCRUT─éT├ôR, -O├üRE, scrut─âtori, -oare, adj. Care prive╚Öte atent, p─âtrunz─âtor. ÔÖŽ Fig. Care analizeaz─â minu╚Ťios. ÔÇô Scruta + suf. -─âtor.
SCRUT─éT├ôR, -O├üRE, scrut─âtori, -oare, adj. Care prive╚Öte atent, p─âtrunz─âtor. ÔÖŽ Fig. Care analizeaz─â minu╚Ťios. ÔÇô Scruta + suf. -─âtor.
SCRUT─éT├ôR, -O├üRE, scrut─âtori, -oare, adj. (Despre ochi, priviri) Care prive╚Öte atent, p─âtrunz─âtor. Din clipa aceea, c├«nt─âre╚Ťul ├«ncepu s─â calce mai drept, privirea ├«i era mai scrut─âtoare, gloria la care visase p─ârea c─â e pe drumul adeveririi. ARDELEANU, D. 291. Cine s─â fi fost de vin─â? Ochii, fiindc─â erau cenu╚Öii, v─ârga╚Ťi ╚Öi scrut─âtori? BASSARABESCU, S. N. 28. Dup─â o repede privire scrut─âtoare, Adela a f─âcut critica complect─â a ├«nc─âperii, ├«n╚Öir├«nd toate lipsurile unui confort relativ. IBR─éILEANU, A. 66. ÔŚŐ (Adverbial) O privi un r─âstimp at├«t de scrut─âtor, c─â ea se mir─â. REBREANU, R. I 157. ÔÖŽ Fig. Care cerceteaz─â cu de-am─ânuntul, care analizeaz─â minu╚Ťios. Noi? Privirea scrut─âtoare ce nimica nu viseaz─â Ce tablourile minte, ce sim╚Ťirea simuleaz─â. EMINESCU, O. I 35.
scrutătór adj. m., pl. scrutătóri; f. sg. și pl. scrutătoáre
scrutătór adj. m., pl. scrutătóri; f. sg. și pl. scrutătoáre
SCRUTĂTÓR adj. 1. v. atent. 2. v. perspicace.
SCRUT─éT├ôR s. v. cercet─âtor, om de ╚Ötiin╚Ť─â.
SCRUT─éT├ôR, -O├üRE adj. Atent, cu priviri p─âtrunz─âtoare. ÔÖŽ (Fig.) Care cerceteaz─â am─ânun╚Ťit. [< scruta + -(─â)tor].
SCRUT─éT├ôR, -O├üRE adj. atent, cu priviri p─âtrunz─âtoare. ÔŚŐ (fig.) care cerceteaz─â am─ânun╚Ťit. (< fr. scrutateur, lat. scrutator)
SCRUT─éT├ôR1 adv. ├Än mod foarte atent; cu mult─â aten╚Ťie. A privi ~. /<fr. scrutateur, lat. scrutator
SCRUT─éT├ôR2 ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) 1) (despre privire sau despre ochi) Care scruteaz─â; care cerceteaz─â cu mult─â aten╚Ťie; iscoditor. 2) fig. (despre persoane) Care examineaz─â cu minu╚Ťiozitate pentru a p─âtrunde ├«n esen╚Ťa lucrurilor. /<fr. scrutateur, lat. scrutator
scrut─âtor a. care cerceteaz─â cu deam─âruntul: priviri scrut─âtoare. ÔĽĹ m. 1. cel ce scruteaz─â; 2. cel ├«ns─ârcinat cu verificarea scrutinului.
* scrut─ât├│r, -o├íre adj. Care scruteaz─â: privir─ş scrut─âtoare. S. m. Acela care verific─â scrutinu.
scrut─âtor s. v. CERCET─éTOR. OM DE ╚śTIIN╚Ü─é.
SCRUT─éTOR adj. 1. atent, cercet─âtor, iscoditor, p─âtrunz─âtor, scormonitor, scotocitor, sfredelitor, str─âpung─âtor. (O privire ~; ochi ~.) 2. ager, clarv─âz─âtor, iscoditor, observator, p─âtrunz─âtor, perspicace, scormonitor, sfredelitor, str─âb─ât─âtor, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascu╚Ťit. (Un spirit ~.)

Scrut─âtor dex online | sinonim

Scrut─âtor definitie

Intrare: scrut─âtor
scrut─âtor adjectiv