SCRUMBÍE, scrumbii, s. f. 1. (Adesea cu determinarea „de Dunăre”) Specie de pește teleostean, lung de 30-40 cm, cu corpul alungit și turtit lateral, acoperit cu solzi mari, albi-argintii, care primăvara intră din mare în Dunăre, unde își depune icrele (Alosa pontica). 2. (Adesea cu determinarea „albastră”) Specie de pește teleostean de mare, lung de 20-30 cm, cu corpul aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți, albaștri-verzui pe spate (Scomber scombrus). – Din ngr. skumbrí.

SCRUMBÍE, scrumbii, s. f. 1. (Adesea cu determinarea „de Dunăre”) Specie de pește teleostean, lung de 30-40 cm, cu corpul alungit și turtit lateral, acoperit cu solzi mari, albi-argintii, care primăvara intră din mare în Dunăre, unde își depune icrele (Alosa pontica). 2. (Adesea cu determinarea „albastră”) Specie de pește teleostean de mare, lung de 20-30 cm, cu corpul aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți, albaștri-verzui pe spate (Scomber scombrus). – Din ngr. skumbrí.

SCRUMBÍE, scrumbii, s. f. Nume dat mai multor specii de pești migratori, mărunți, cu corpul lungăreț, turtit lateral și acoperit cu solzi mari, care trăiesc în mare, în Dunăre și în unele bălți. A scos muntencii dintr-o putină o scrumbie bună, ținînd-o atîrnată de coadă cu cleștele delicat al degetelor. SADOVEANU, B. 177. Scrumbiile se prind numai in luna lui aprilie. I. IONESCU, M. 86. Foaie verde trei scrumbii, Dorule, de unde vii? De la tîrg de peste Jii. ȘEZ. XIV 150. ◊ Scrumbie de Dunăre = pește cu corpul lungăreț, cu două aripioare moi și cu solzi mari; primăvara intră din mare în apele Dunării ca să-și depună icrele (Caspialosa). Scrumbie (albastră) de mare = pește de mare cu corpul alungit, albastru-verzui pe spinare și argintiu pe pîntece; trăiește în cete numeroase (Scomber scomber).

scrumbíe s. f., art. scrumbía, g.-d. art. scrumbíei; pl. scrumbíi, art. scrumbíile

scrumbíe-albástră (pește) s. f., g.-d. art. scrumbíei-albástre; pl. scrumbíi-albástre

scrumbíe-de-Dúnăre (pește) s. f., g.-d. art. scrumbíei-de-Dúnăre; pl. scrumbíi-de-Dúnăre

scrumbíe s. f., art. scrumbía, g.-d. art. scrumbíei; pl. scrumbíi, art. scrumbíile

scrumbíe albástră s. f. + adj.

scrumbíe de Dúnăre s. f. + prep. + s. pr. f.

SCRUMBÍE s. (IHT.) (prin Transilv.) aringă.

scrumbíe (-íi), s. f. – 1. Un anumit pește marin (Scomber scombrus). – 2. O specie de hering (Alosa pontica). – 3. (Arg., înv.) Gagică, muiere. – 4. (Arg.) Briceag. – Var. scumbrie, scrîmbie. Mr. scumbrie. Mgr. σϰουμπρί, din gr. σϰόυμπρος (Cihac, II, 698; Gáldi 249), cf. alb. scumbri, bg. skomrija, tc. uskumru. – Der. scrumbioară, s. f. (varietate de scrumbie, Clupea cultrivensis); scrumbiță, s. f. (varietate de scrumbie, Alosa Nordmanni).

SCRUMBÍE ~i f. Pește marin, de talie mică, cu corpul alungit și turtit lateral. ◊ ~-albastră pește marin, de talie mică, cu corpul cilindric acoperit cu solzi mici, albastru-verzui pe spinare și cu dungi întunecate transversale (răspândit, mai ales, în Oceanul Atlantic). ~-de-Dunăre scrumbie care trece din Marea Neagră în Dunăre pentru a depune icre. [G.-D. scrumbiei; Sil. -bi-e] /<ngr. skumbrí

scrumbie f. 1. (de mare) peștișor de mare, se usucă primăvara și se aduce în comerț sub numele de țâr (Scomber scombrus); 2. (de Dunăre), pește ce trăiește în cârduri în Marea-Neagră, se vinde proaspăt, sărat sau afumat (Clupea pontica). [Și scumbrie = gr. mod. SKOMBRI].

scrumbie f. (ngr. skumbri, skombri [scris -mpri], d. vgr. skómbros, țîr; lat. scomber). Un pește care trăiește în cîrduri în marea Neagră și intră și’n Dunăre (ciupea póntica). E alb, lung de vre-o 20 de cm și se mănîncă maĭ ales fript. – Și scrîmbie și (maĭ rar) scumbríe. V. și țîr.

SCRUMBIE s. (IHT.) (prin Transilv.) aringă.

scrînghiță Din copilărie îmi e foarte cunoscută forma rustică, folosită în Moldova, scrînghiță (cu accentul pe î) pentru scrumbie. TDRG inserează pe de o parte forma scrîmbie, pe de alta scrîmbi’ță (pe care n-am auzit-o niciodată pronunțată). Cred că pentru explicarea acestor forme trebuie sa pornim de la o apropiere cu numele do pești rî’bifă, rî’bghiță rî’mghiță, pentru care vezi Felicia Șerban, CL, XV, p. 290-291.

SCRUMBÍE s.f. (Iht.) În general, pește marin migrator din fam. clupeizi, genul Alosa, înrudit cu heringul și cu sardina. Scrumbia-de-Dunăre (Alosa pontica), de 35-45 cm lungime și o greutate de până la 1 kg, scrumbia-de-mare (Alosa maeotica), de până la 35 cm lungime și rizeafca (Alosa caspica) populează Marea Neagră și Caspica, urcând și pe Dunăre; scrumbia mediteraneană (Alosa finta) de până la 45 cm și peștele-de-mai (Alosa vulgaris) de până la 60 cm sunt prezente în mările care scaldă coastele europene, de unde migrează în râurile aferente.

SCRUMBIE ALBASTRĂ s.f. (Iht.) Pește din fam. scombridae, denumit astfel datorită colorației sale, mai cunoscut însă ca macrou (Scomber scomber). – V. macrou.

SCRUMBÍE (< ngr.) s. f. Nume dat unor pești teleosteeni: a) s. albastră = pește din familia scombride, lung de 30-30 cm, cu corpul cilindric, albastru-verzui, cu dungi transversale pe spate, alburiu pe partea ventrală, răspândit în Oc. Atlantic și în unele mări (Scomber scrombus); uscată, se comercializează sub numele de țâri, iar conservată sub numele de macrou; b) s. de Dunăre = pește din fam. clupeide, lung de 30-40 cm, cu corpul alungit și turtit lateral, acoperit cu solzi caduci, pe spate verde-albăstrie, pe laturi alb-argintie (Alosa = Caspialosa pontica). Relict ponto-caspic, se întâlnește în M. Azov și M. Neagră, de unde migrează în fluvii, inclusiv în Dunăre, unde se și reproduce. Numele de s. de D. este uneori folosit și pentru rizeafcă, specie înrudită cu care este adesea confundată. S. de mare = specie asemănătoare cu s. de Dunăre, dar mai mică, cu câteva pete negre, rotunde, pe laturile corpului (Alosa maeotica). Relict ponto-caspic întâlnit mai ales în M. Neagră și M. Azov iar în timpul verii și în lacul Razelm. Numită și s. albă de mare.

scrumbie, scrumbii s. f. (peior.) om nespălat, murdar, rău mirositor.