SCRUMBÍȚĂ, scrumbițe, s. f. Varietate mică de scrumbie (1). – Scrumbie + suf. -iță.

SCRUMBÍȚĂ, scrumbițe, s. f. Varietate mică de scrumbie (1). – Scrumbie + suf. -iță.

SCRÚMBIȚĂ, scrumbițe, s. f. 1. Diminutiv al lui scrumbie. 2. Varietate de scrumbie de Dunăre, cu spatele albastru-cenușiu bătînd în verzui (Caspialosa pontica sau Danubii). Scrumbițele, înotînd mai aproape de suprafață... se prind de obicei cu setcele in fața apei. ANTIPA, P. 439. – Accentuat și: scrumbiță. – Variantă: (1) scrîmbíță (CAMILAR, N. II 303, DRĂGHICI, R. 108) s. f.

scrumbíță s. f., g.-d. art. scrumbíței; pl. scrumbíțe

scrumbíță s. f., g.-d. art. scrumbíței; pl. scrumbíțe

SCRUMBÍȚĂ s. v. rizeafcă.

scrumbiță s. v. RIZEAFCĂ.