scrombăi definitie

12 definiții pentru scrombăi

SCROMBĂÍ, scrombăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strica, a scâlcia încălțămintea. – Scroambă + suf. -ăi.
SCROMBĂÍ, scrombăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A strica, a scâlcia încălțămintea. – Scroambă + suf. -ăi.
SCROMBĂÍ, scrombăiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A uza, a strica, a scîlcia (încălțămintea). După ce-ai purtat ciubotele atîta amar de vreme, umblînd toată ziua în podgheazuri și le-ai scrombăit pe la jocuri... acuma ai vrea să-ți dau și banii înapoi, ori să-ți fac în loc altele nouă? CREANGĂ, A. 106.
scrombăí (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrombăiésc, imperf. 3 sg. scrombăiá; conj. prez. 3 să scrombăiáscă
scrombăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrombăiésc, imperf. 3 sg. scrombăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. scrombăiáscă
SCROMBĂÍ vb. v. deforma, scâlcia, strâmba.
A SCROMBĂÍ ~iésc tranz. A face să se scrombăiască. /scroambe + suf. ~ăi
A SE SCROMBĂÍ pers. 3 se ~iéște intranz. (despre încălțăminte) A-și pierde forma inițială (prin purtare îndelungată sau neglijentă); a se scâlcia. /scroambe + suf. ~ăi
scrombăí, scrombăiésc, vb. IV (reg.) 1. a strica, a scâlcia încălțămintea, a o uza. 2. (despre încălțămintea veche și uzată) a face un zgomot caracteristic în timpul mersului. 3. (refl.) a se scoroji. 4. (despre zăpadă) a prinde la suprafață o pojghiță de gheață.
scrombăì v. Mold. a bătători, a uza: ai scrombăit cioboatele pela jocuri CR. [Origină necunoscută].
scrombăĭésc v. tr. (d. scroambă). Mold. Iron. Prefac în scroambe, stric purtînd prea mult: a scrobăĭ cĭobotele.
scrombăi vb. v. DEFORMA. SCÎLCIA. STRÎMBA.

scrombăi dex

Intrare: scrombăi
scrombăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a