SCROBÍ, scrobesc, vb. IV. Tranz. A da rigiditate, asprime, luciu firelor, produselor textile sau rufelor prin scufundarea lor într-o suspensie de amidon în apă; a apreta. – Din bg. skrobja, sb. skrobiti.

SCROBÍ, scrobesc, vb. IV. Tranz. A da rigiditate, asprime, luciu firelor, produselor textile sau rufelor prin scufundarea lor într-o suspensie de amidon în apă; a apreta. – Din bg. skrobja, scr. skrobiti.

SCROBÍ, scrobesc, vb. IV. Tranz. 1. A impregna cu scrobeală (fire textile, țesături sau obiecte de îmbrăcăminte); a apreta. (Refl. pas.) Bumbacul, înainte de a fi depănat, adică dat pe mosoare, se scrobește. PAMFILE, I. C. 258.

scrobí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrobésc, imperf. 3 sg. scrobeá; conj. prez. 3 să scrobeáscă

scrobí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrobésc, imperf. 3 sg. scrobeá; conj. prez. 3 sg. și pl. scrobeáscă

SCROBÍ vb. v. apreta.

SCROBÍ vb. v. albăstri.

A SCROBÍ ~ésc tranz. (rufe, țesături, fire textile) A clăti cu scrobeală pentru a da rigiditate și aspect; a apreta. /<bulg. skrobja, sb. skrobiti

scrobì v. a întări rufele cu scrobeală: a scrobi cămăși. [Serb. SKROBITI].

scrobésc v. tr. (sîrb. skrobĭti, rus. skorbitĭ, a scrobi. V. scrob). Vest. Crocmolesc, întăresc cu scrobeală (gulerele cămeșilor orĭ manșetele). Ung cu mînzalâ firele la țesut.

scrobi vb. v. ALBĂSTRI.

SCROBI vb. a apreta, (reg.) a aspri, a mînji, (Mold. și Bucov.) a crohmăli. (~ rufele.)

scrobi, scrobesc v. r. 1. a se căuta, a se scotoci în buzunare / în portofel etc. 2. a-și vârî degetele în nas, între dinți etc. pentru a se curăța. 3. (d. femei) a face un avort (în special prin chiuretaj).