scrob definitie

2 intrări

15 definiții pentru scrob

SCROB, scroburi, s. n. (Reg.) Jumări de ouă. – Din bg. skrob.
SCROB, scroburi, s. n. (Reg.) Jumări de ouă. – Din bg. skrob.
SCROB s. n. (Mold.) 1. Mîncare făcută din ouă bine amestecate și apoi prăjite; jumări, (regional) papară. Nu poți face scrob fără să spargi ouă. C. PETRESCU, Î. II 133. Caută să mănînce scrob. PAMFILE, A. R. 168. 2. Zăpadă peste care a plouat și care a înghețat la suprafață.
scrob (reg.) s. n., (porții) pl. scróburi
scrob s. n., (porții) pl. scróburi
SCROB s. v. jumări, omletă, tencuială.
scrob (-buri), s. n.1. Terci, păsat. – 2. (Mold.) Ouă bătute. – 3. (Olt.) Crustă de gheață formată deasupra zăpezii. – Var. Olt. (3) scrociob. Sb., slov. skrob „amidon” și „terci” (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 334; Conev 67). – Der. scrobi, vb. (a apreta), din sb., slov. skrobiti, bg. skrobĕvam, cf. rus. skorbitĭ; scrobeală, s. f. (amidon; Arg., spermă), cu suf. -eală, cf. rus. skorbilo; scrobos, adj. (gros, tare, aspru); scroboși, s. m. pl. (Olt., încălțămînte de piele). Din rom. trebuie să provină bg. skrobela „scrobeală”.
SCROB ~uri n. Fel de mâncare pregătit din ouă bătute (uneori amestecate cu brânză, cu jumări, cu mărar sau ceapă) și prăjite la foc mic. /<bulg., sb. skrob
scrob1, scroburi, s.n. (reg.) 1. jumări de ouă. 2. mâncare făcută din ouă bătute, fierte cu smântână sau cu miere. 3. mâncare asemănătoare cu terciul, făcută din făină fiartă. 4. (în sintagmă) scrob de făină = făină muiată pentru pui. 5. aluat subțire din care se fac clătite sau scoverzi. 6. (la pl.) clătite. 7. aluat nedospit, frecat mărunt în palmă sau ras pe răzătoare, care se fierbe în supă în loc de tăiței; frecăței, răzălău, trahana. 8. mâncare uscată și întărită, care nu mai poate fi consumată. 9. tencuială.
scrob2 s.n. (reg.) amidon; scrobeală albă.
scrob3, scroburi, s.n. și scrobi, s.m. 1. (înv.) groapă făcută în pământ, în care se plantează arbori. 2. groapă în care se adună apă, formând o băltoacă; crov. 3. gaură formată în malul unei ape, în care se ascunde peștele și unde poate fi prins cu mâna.
scrob n. Mold. jumări. [Serb. SKROB, scrobeală].
scrob n. pl. inuz. urĭ (sîrb. skrob, škrob, scrobeală. V. scrobeală). Mold. Jumărĭ, pancoș, oŭă prăjite, omletă. Munt. (Arg.). Mold. Gheată formată deasupra zăpeziĭ (VR. 1908, 12, 327). Ban. Făĭnă saŭ tărîță cu apă.
scrob s. v. JUMĂRI. OMLETĂ. TENCUIALĂ.
SCROB, (Moț), < subst.

scrob dex

Intrare: scrob
scrob substantiv neutru
Intrare: Scrob
Scrob