scroafă definitie

24 definiții pentru scroafă

SCROÁFĂ, scroafe, s. f. 1. Femela porcului (sau a mistrețului). ◊ Expr. S-a suit scroafa în copac, se spune despre un parvenit înfumurat. ◊ Compus: scroafă-de-baltă = pasăre din ordinul picioroangelor, cu pene roșcate, pe alocuri negre (Ardetta minuta). ♦ Epitet injurios la adresa unei femei (nesimțite, fără caracter etc.). 2. Lovitură la jocul de biliard executată rău, dar care, din întâmplare, nimerește bine. – Lat. scrofa.
SCROÁFĂ, scroafe, s. f. 1. Femela porcului (sau a mistrețului). ◊ Expr. S-a suit scroafa în copac, se spune despre un parvenit înfumurat. ◊ Compus: scroafă-de-baltă = pasăre din ordinul picioroangelor, cu pene roșcate, pe alocuri negre (Ardetta minuta). ♦ Epitet injurios la adresa unei femei (nesimțite, fără caracter etc.). 2. Lovitură la jocul de biliard executată rău, dar care, din întâmplare, nimerește bine. – Lat. scrofa.
SCROÁFĂ, scroafe, s. f. 1. Femela porcului; purcea (cu purcei). Lupul sărise peste tohoarca lui și năzuise la scroafele din fundul șurii. SADOVEANU, B. 103. Puterea mea, zise... stă într-o scroafă care se tăvălește cît e ziulica într-o lăcoviște de lapte dulce. ISPIRESCU, L. 262. Călușerii de pe Tîrnavă Cu ochii de scroafă neagră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 416. ◊ Expr. S-a urcat scroafa în copac, se spune despre un parvenit înfumurat. Eu nu mai lucrez. Mi-ajunge de cînd tot pui potloage. Cu cît îmi trimite băiatul, pot să trăiesc. – S-a urcat scroafa-n copac, fu încheierea țaței Niculina, gîndindu- se la norocul omului. PAS, Z. I 202. ◊ Compus: scroafă-mistreață = femela porcului mistreț. ♦ Fig. Proiectil de artilerie, bombă. Iaca, mă!... din parapete Vine-o scroafă ca să fete Opt godaci ș-un godăcel, Toți cu rîtul de oțel. ALECSANDRI, P. III 458. 2. Compuse: scroafă-de-baltă = pasăre din ordinul picioroangelor, cu penele de culoare roșcată și pe alocuri negre (Ardetta minuta); scrofiță; scroafa-cu-purcei = constelație din emisfera boreală. Steaua Aldebaran este numită luceafărul porcesc sau porcar, care are alături vierii, porcii sau scroafa-cu-purcei. PAMFILE, CER. 170. 3. Lovitură la jocul de biliard, jucată rău, dar izbutită din întîmplare.
Scroáfa-cu-Purcéi (constelație) s. propriu f., g.-d. Scroáfei-cu-Purcéi
scroáfă s. f., g.-d. art. scroáfei; pl. scroáfe
!scroáfă-de-báltă (pasăre) (reg.) s. f., g.-d. art. scroáfei-de-báltă; pl. scroáfe-de-báltă
Scroáfa-cu-Purcéi (astron.) s. pr. f.
scroáfă s. f., g.-d. art. scroáfei; pl. scroáfe
scroáfă-de-báltă (pasăre) s. f.
SCROAFA-CU-PURCÉI s. v. porcii.
SCROÁFĂ s. (ZOOL.) purcea, (pop.) poarcă, (reg.) măscuroaică, măscuroaie.
SCROÁFĂ s. v. contrabas.
SCROAFĂ-DE-BÁLTĂ s. v. bâtlănaș.
scroáfă (-fe), s. f. 1. Femela porcului, poarcă, purcea. – 2. (Arg.) Casă de bani. Lat. scrōfa (Pușcariu 1565; REW 7748), cf. it. scrofa, ngr. σϰρόφα. – Der. scrofiță, s. f. (silvie, Sylvia curruca), în Banat.
SCROÁFĂ ~e f. 1) Femelă a porcului sau a mistrețului. ◊ ~-de-baltă pasăre acvatică, de talie medie, cu picioare lungi, cu pene roșietice și pe alocuri negre; scrofiță. ~a-cu-Purcei constelație în emisfera septentrională. 2) fig. depr. Femeie lipsită de bună-cuviință. /<lat. scrofa
scroafă f. femeiușca porcului. [Lat. SCROFA].
scroáfă (oa dift.) f., pl. e (lat. it. scrofa). Femela porculuĭ. Fig. Iron. Femeie murdară saŭ nerușinată. Fig. S’a suit scroafa’n copac, s’a boĭerit ghiorlanu și face lux. V. călină.
scroafa-cu-purcei s. v. PORCII.
SCROA s. (ZOOL.) purcea, (pop.) poarcă, (reg.) măscuroaică, măscuroaie.
scroa s. v. CONTRABAS.
scroafă-de-baltă s. v. BÎTLĂNAȘ.
scroáfă, scroafe, s.f. – (reg.; muz.) Contrabas. (Trans.). – Lat. scrofa „scroafă” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA).
SCROÁFĂ, P. mold., 1706 (Sd XI 259; BCI VII 11), < subst.
scroafă, scroafe s. f. (peior.) femeie nesimțită / lipsită de caracter

scroafă dex

Intrare: scroafă
scroafă substantiv feminin
Intrare: Scroafă
Scroafă
Intrare: scroafă-de-baltă
scroafă-de-baltă substantiv feminin