SCRISORÍCĂ, scrisorele, s. f. Diminutiv al lui scrisoare (1). – Scrisoare + suf. -ică.

SCRISORÍCĂ, scrisorele, s. f. Diminutiv al lui scrisoare (1). – Scrisoare + suf. -ică.

SCRISORÍCĂ, scrisorele, s. f. Diminutiv al lui scrisoare. Acasă îl așteptau pe Titu două scrisorele. REBREANU, R. II 23. O scrisoricâ de amor cătră becherul meu, de la nevasta unui prietin. CARAGIALE, O. I 166. Cînd ăi vedea scrisorica mea, Să fugi tu de ea cît vei răsputea. TEODORESCU, P. P. 263.

scrisorícă s. f., g.-d. art. scrisorélei; pl. scrisoréle, art. scrisorélele

scrisorícă s. f., g.-d. art. scrisorélei; pl. scrisoréle

SCRISORÍCĂ s. (pop.) răvășel.

SCRISORÍCĂ s. v. bilet.

scrisorícă f., pl. orele. Fam. Scrisoare mică, răvășel, bilețel.

scrisorică s. v. BILET.

SCRISORICĂ s. (pop.) răvășel.