scripcar definitie

10 definiții pentru scripcar

SCRIPCÁR, scripcari, s. m. 1. (Reg.) Lăutar (care cântă din scripcă). 2. Gândac negru, cu antene lungi, care produce sunete asemănătoare cu un scârțâit; plopar; cobzar, țigănaș (Saperda carcharis).- Scripcă + suf. -ar.
SCRIPCÁR, scripcari, s. m. 1. (Reg.) Lăutar (care cântă din scripcă). 2. Gândac negru, cu antene lungi, care produce sunete asemănătoare cu un scârțâit; plopar; cobzar, țigănaș (Saperda carcharis). – Scripcă + suf. -ar.
SCRIPCÁR, scripcari, s. m. (Mold.) 1. Lăutar care cîntă din scripcă; viorist. Se duceau în pădure la Pantelimon, unde întindeau masâ mare, cu scripcari care umblau de la un grup la altul. PAS, Z. I 235. După ce-au venit scripcarii, s-au adunat gospodarii de prin împrejurimi acolo. SADOVEANU, O. VIII 165. Scripcarul și cobzarul își potriveau într-una strunele, fără să mai înceapă a cînta. BUJOR, S. 99. ♦ (Depreciativ) Cîntăreț, poet. O, vînturători de fraze, scripcari sarbezi și smintiți. VLAHUȚĂ, P. 86. 2. Gîndac gălbui cu pete negre, care produce un bîzîit caracteristic și care trăiește pe scoarța plopilor (Saperda carcharias). (Cu pronunțare regională) Atît scripcariul negru cît și cel galben, cînd îi prinzi în mînă, cîntă ca și cînd ar cînta cineva dintr-o scripcuță. MARIAN, INS. 100.
scripcár s. m., pl. scripcári
scripcár s. m., pl. scripcári
SCRIPCÁR s. 1. v. lăutar. 2. (ENTOM.; Saperda) plopar, (reg.) cobzar, țigănaș.
SCRIPCÁR ~i m. 1) pop. Muzicant care cântă la scripcă; viorist. 2) Insectă care trăiește pe plopi și care scoate un țârâit specific; plopar. /scripcă + suf. ~ar
scripcar m. 1. lăutar; 2. insecta numită plopar.
scripcár m. (d. scripcă saŭ rut. skripkar). Mold. Viorist, cîntâreț din scripcă.
SCRIPCAR s. 1. lăutar, violonist, viorist, (pop.) diblar, (Transilv. și Maram.) ceteraș, (prin Transilv.) highidiș, (prin vestul Transilv.) igreț, (depr.) scîrțac. (E ~ într-un taraf.) 2. (ENTOM.; Saperda) plopar, (reg.) cobzar, țigănaș.

scripcar dex

Intrare: scripcar
scripcar substantiv masculin