scripcă definitie

2 intrări

13 definiții pentru scripcă

SCRÍPCĂ, scripci, s. f. (Reg.) 1. Vioară3. 2. Sunet, cântec de vioară3. ♦ Arta, meseria de scripcar. – Din rus. skripka.
SCRÍPCĂ, scripci, s. f. (Reg.) 1. Vioară3. 2. Sunet, cântec de vioară3. ♦ Arta, meseria de scripcar. – Din rus. skripka.
SCRÍPCĂ, scripci, s. f. 1. (Mold.) Vioară, violină. Și arcușul îi cădea spre gîtul scripcii, pe struna cea subțire, drept la locul trebuitor. HOGAȘ, H. 44. Și cîte și mai cîte nu cîntă Mihai lăutariul din gura și din scripca sa răsunătoare. CREANGĂ, A. 118. Stați aici în colț puțintel și vă gătiți scripcile. ALECSANDRI, T. 1109. ◊ Expr. A se potrivi ca scripca cu iepurele = a nu se potrivi de loc. 2. Sunet, cîntec de scripcă (1). Cobza zvîcnea scurt și întors în loc peste scripcă și țambal. CAMIL PETRESCU, O. I 117. ♦ Meseria de scripcar. Pîinea mi-o cîștig cu scripca. CAMILAR, N. I 166.
scrípcă (reg.) s. f., g.-d. art. scrípcii; pl. scripci
scrípcă s. f., g.-d. art. scrípcii; pl. scripci
SCRÍPCĂ s. v. vioară.
scrípcă (-ci), s. f. – Vioară. Rus. skripka (Tiktin), din sl. skripati „a scîrțîi”. Este dubletul lui scripete (var. scripet, scrip(e)ț), s. n. (palan, mufă, macara), megl. scripeati, din bg., slov. skripec, sb. skripac. Der. scripcar, s. m. (violonist; insectă, Saperda carcharias); scripcăraș, s. m. (greier, Gryllus campestris).
SCRÍPCĂ ~ci f. reg. Instrument muzical constând dintr-o cutie de rezonanță pe care sunt întinse patru coarde, care produc sunete, când se trece peste ele cu arcușul (sau când sunt ciupite); vioară; violină. A cânta la ~. /<ucr., rus. skripka
scripcă f. Mold. vioară: veniți cei cu scripcele AL. [Rus. SKRIPKA].
scrípcă f., pl. ĭ (rus. skripka. V. scripete și gripcă). Est. Vioară (instrument muzical).
SCRIPCĂ s. (MUZ.) vioară, violină, (pop.) diblă, lăută, (reg.) ceteră.
scripcă v. violină.
SCRIPCĂ, subst. 1. – (Dm; C Ștef). 2. Scripcea, Florea (Șchei I).

scripcă dex

Intrare: scripcă
scripcă substantiv feminin
Intrare: Scripcă
Scripcă