scrin definitie

12 definiții pentru scrin

SCRIN, scrinuri, s. n. 1. Dulăpior cu mai multe sertare suprapuse, în care se ține mai ales lenjerie; comodă. 2. (Rar) Cutie, lădiță (căptușită cu mătase sau cu catifea) în care se păstrează bijuterii. – Din rus. skrin, lat. scrinium.
SCRIN, scrinuri, s. n. 1. Dulăpior cu mai multe sertare suprapuse, în care se ține mai ales lenjerie; comodă. 2. (Rar) Cutie, lădiță (căptușită cu mătase sau cu catifea) în care se păstrează bijuterii. – Din rus. skrin, lat. scrinium.
SCRIN, scrinuri, s. n. 1. Dulăpior cu mai multe sertare suprapuse, în care se ține mai ales rufărie; comodă. Trecu prin camere cu aceleași scoarțe vechi... cu divanuri, cu scrinuri vechi. DUMITRIU, B. F. 44. Ea desface scrinul antic, trage-ncetinel saltarul. IOSIF, PATR. 62. Fură cheile... deschide scrinul și scoate bani. GHEREA, ST. CR. II 188. ◊ Fig. Cînturilor mele zic adio tuturora. Uitarea le închide-n scrin Cu mîna ei cea rece. EMINESCU, O. I 184. 2. (Rar) Lădiță, cutie (căptușită cu mătase sau cu catifea) în care se păstrează bijuterii. În dimineața cînd a hotărît, a dus scrinurile plușate cu bijuterii. C. PETRESCU, C. V. 353.
scrin s. n., pl. scrínuri
scrin s. n., pl. scrínuri
SCRIN s. comodă, (înv.) sicriu, șifonier. (~ cu două sertare.)
scrin (-nuri), s. m. Comodă, mobilă cu rafturi. – Mr. scriná. Sl. skrina, skrinija, prin intermediul bg., rus. skrin (Miklosich, Fremdw., 126; Tiktin; Densusianu, Rom., XXXIII, 285), cf. alb. skrinë (Meyer 385), mag. szekrény; este dubletul lui sicriu (var. înv. secriu, sàcriu), s. n. (înv., cutie, ladă; coșciug), din mag. (Cihac, II, 575; Gáldi, Dict., 97). Der. directă din lat. scrinium (Diez, Gramm., I, 281; Cihac, I, 281; Koerting 8525) nu este posibilă. – Der. scrinier(iu), s. m. (înv., arhivar).
SCRIN ~uri n. 1) Dulap mic, cu mai multe sertare suprapuse, în care se păstrează lenjeria; comodă. 2) Cutie mică căptușită și ornamentată în care se păstrează bijuterii. /<rus. skrin, lat. scrinium
scrin n. comodă.
scrin n., pl. urĭ (lat. *scrinum, îld. scrinium, cutie, lădiță; it. scrigno, pv. escrin, escrinh, esclin, fr. écrin, sp. escrifio. D. lat. vine germ. schrein; ung. szekrény [V. secriŭ]; d. rom. vine bg. skrin, srb. skrinja). Un fel de dulap înalt de vre-un metru și ceva compus din 3-4 sertare mari în care se țin maĭ ales rufe. – Fals comódă.
SCRIN s. comodă, (înv.) sicriu, șifonier. (~ cu două sertare.)
comódă-scrín s. f. 1973 Scrin cu funcție de comodă ◊ „Pe comoda-scrin Domnica și-a instalat computerul.”; v. bibliotecă-vitrină (din comodă + scrin)

scrin dex

Intrare: scrin
scrin substantiv neutru