SCRIITÓRAȘ, scriitorași, s. m. 1. Diminutiv al lui scriitor; scriitor (1) fără talent, fără valoare. 2. Funcționar neînsemnat; conțopist. [Pr.: scri-i-] – Scriitor + suf. -aș.

SCRIITORÁȘ, scriitorași, s. m. 1. Diminutiv al lui scriitor; scriitor (1) fără talent, fără valoare. 2. Funcționar neînsemnat; conțopist. [Pr.: scri-i-] – Scriitor + suf. -aș.

SCRIITORÁȘ, scriitorași, s. m. (Cu sens depreciativ) Diminutiv al lui scriitor2. 1. Scriitor fără talent, fără valoare. Cei care nu cunosc critica contemporană... vor crede poate că felul de critică a lui Faguet e o excepție, ori că el ar fi un scriitoraș necunoscut care caută să ajungă celebru prin paradoxe. GHEREA, ST. CR. I 14. 2. Scriitor de cancelarie; conțopist. Ar fi putut rămînea toată viața un biet scriitoraș, ca tată-său, într-un orășel de provincie. VLAHUȚĂ, O. A. III 63. Acum douăzeci și cinci de ani era un scriitoraș la tribunalul din Tîrgoviște. id. O. A. 207.

scriitoráș (scri-i-) s. m., pl. scriitoráși

scriitoráș s. m. (sil. scri-i-), pl. scriitoráși

SCRIITORÁȘ s. v. conțopist.

scriitoráș m. Iron. Un bĭet scriitor (copist, redactor saŭ prozator).

scriitoraș s. v. CONȚOPIST.