scrib definitie

12 definiții pentru scrib

SCRIB, scribi, s. m. 1. (La vechii egipteni) Funcționar inferior având atribuții de contabil și de copist. 2. Persoană care redacta sau copia acte. 3. Scriitor sau gazetar fără valoare, de obicei aservit unui partid politic. 4. Cărturar la vechii evrei care tălmăcea cărțile lui Moise și interpreta poporului normele juridice. – Din fr. scribe, lat. scriba.
SCRIB, scribi, s. m. 1. (La vechii egipteni) Funcționar inferior având atribuții de contabil și de copist. 2. Persoană care redacta sau copia acte. 3. Scriitor sau gazetar fără valoare, de obicei aservit unui partid politic. 4. Cărturar la vechii evrei care tălmăcea cărțile lui Moise și interpreta poporului normele juridice. – Din fr. scribe, lat. scriba.
SCRIB, scribi, s. m. 1. (Învechit) Grămătic, diac. 2. (Cu sens depreciativ) Scriitor. Vreau să fiu purtat pe ulițele orașului între dorobanți, cu mîinile legate la spate, ca să vază... acei nerușinați scribi ai lui Mihăileanu. CAMIL PETRESCU, O. II 129. 3. (Rar) Nume dat cărturarilor evrei care tălmăceau în vechime cărțile lui Moise. ♦ Nume dat preoților egipteni care cunoșteau hieroglifele.
scrib s. m., pl. scribi
scrib s. m., pl. scribi
SCRIB s. 1. (IST.) diac, grămătic, logofăt, pisar, scriitor, uricar. (~ în cancelariile din țările române.) 2. copist, (înv.) prescriitor, (depr.) conțopist. (Era ~ la prefectură.) 3. (rar) scribăreț. (~ la un ziar.)
SCRIB s.m. 1. Copist și alcătuitor de acte la diferite popoare. ♦ Cărturar, jurist, învățat care tălmăcea poporului normele de drept (la vechii evrei). 2. (Peior.) Scriitor, gazetar lipsit de valoare, de personalitate. [Cf. fr. scribe, lat. scriba < scribere – a scrie].
SCRIB s. m. 1. copist și alcătuitor de acte la diferite popoare. ◊ (la vechii evrei) cărturar, jurist, învățat care tălmăcea poporului normele de drept. 2. (peior.) scriitor, gazetar lipsit de valoare. (< fr. scribe, lat. scriba)
SCRIB ~i m. 1) înv. Funcționar de cancelarie, care redacta și copia acte; copist; pisar. 2) depr. Condeier (scriitor, gazetar) fără valoare. /<fr. scribe, lat. scriba
scrib m. 1. cărturar (în sfânta Scriptură); 2. fig. copist, scriitor (cu o nuanță peiorativă).
* scrib m. (fr. scribe, d. lat. scriba, scriitor, copist). Iron. Scriitoraș mercenar pe la jurnale. La vechiĭ Evreĭ, cărturar știutor de legĭ.
SCRIB s. 1. (IST.) diac, grămătic, logofăt, pisar, scriitor, uricar. (~ în cancelariile din țările române.) 2. copist, (înv.) prescriitor, (depr.) conțopist. (Era ~ la prefectură.) 3. (rar) scribăreț. (~ la un ziar.)

scrib dex

Intrare: scrib
scrib substantiv masculin