Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru scrib

SCRIB, scribi, s. m. 1. (La vechii egipteni) Func╚Ťionar inferior av├ónd atribu╚Ťii de contabil ╚Öi de copist. 2. Persoan─â care redacta sau copia acte. 3. Scriitor sau gazetar f─âr─â valoare, de obicei aservit unui partid politic. 4. C─ârturar la vechii evrei care t─âlm─âcea c─âr╚Ťile lui Moise ╚Öi interpreta poporului normele juridice. ÔÇô Din fr. scribe, lat. scriba.
SCRIB, scribi, s. m. 1. (La vechii egipteni) Func╚Ťionar inferior av├ónd atribu╚Ťii de contabil ╚Öi de copist. 2. Persoan─â care redacta sau copia acte. 3. Scriitor sau gazetar f─âr─â valoare, de obicei aservit unui partid politic. 4. C─ârturar la vechii evrei care t─âlm─âcea c─âr╚Ťile lui Moise ╚Öi interpreta poporului normele juridice. ÔÇô Din fr. scribe, lat. scriba.
SCRIB, scribi, s. m. 1. (├Änvechit) Gr─âm─âtic, diac. 2. (Cu sens depreciativ) Scriitor. Vreau s─â fiu purtat pe uli╚Ťele ora╚Öului ├«ntre doroban╚Ťi, cu m├«inile legate la spate, ca s─â vaz─â... acei neru╚Öina╚Ťi scribi ai lui Mih─âileanu. CAMIL PETRESCU, O. II 129. 3. (Rar) Nume dat c─ârturarilor evrei care t─âlm─âceau ├«n vechime c─âr╚Ťile lui Moise. ÔÖŽ Nume dat preo╚Ťilor egipteni care cuno╚Öteau hieroglifele.
scrib s. m., pl. scribi
scrib s. m., pl. scribi
SCRIB s. 1. (IST.) diac, gr─âm─âtic, logof─ât, pisar, scriitor, uricar. (~ ├«n cancelariile din ╚Ť─ârile rom├óne.) 2. copist, (├«nv.) prescriitor, (depr.) con╚Ťopist. (Era ~ la prefectur─â.) 3. (rar) scrib─âre╚Ť. (~ la un ziar.)
SCRIB s.m. 1. Copist ╚Öi alc─âtuitor de acte la diferite popoare. ÔÖŽ C─ârturar, jurist, ├«nv─â╚Ťat care t─âlm─âcea poporului normele de drept (la vechii evrei). 2. (Peior.) Scriitor, gazetar lipsit de valoare, de personalitate. [Cf. fr. scribe, lat. scriba < scribere ÔÇô a scrie].
SCRIB s. m. 1. copist ╚Öi alc─âtuitor de acte la diferite popoare. ÔŚŐ (la vechii evrei) c─ârturar, jurist, ├«nv─â╚Ťat care t─âlm─âcea poporului normele de drept. 2. (peior.) scriitor, gazetar lipsit de valoare. (< fr. scribe, lat. scriba)
SCRIB ~i m. 1) ├«nv. Func╚Ťionar de cancelarie, care redacta ╚Öi copia acte; copist; pisar. 2) depr. Condeier (scriitor, gazetar) f─âr─â valoare. /<fr. scribe, lat. scriba
scrib m. 1. c─ârturar (├«n sf├ónta Scriptur─â); 2. fig. copist, scriitor (cu o nuan╚Ť─â peiorativ─â).
* scrib m. (fr. scribe, d. lat. scriba, scriitor, copist). Iron. Scriitora╚Ö mercenar pe la jurnale. La vechi─ş Evre─ş, c─ârturar ╚Ötiutor de leg─ş.
SCRIB s. 1. (IST.) diac, gr─âm─âtic, logof─ât, pisar, scriitor, uricar. (~ ├«n cancelariile din ╚Ť─ârile rom├óne.) 2. copist, (├«nv.) prescriitor, (depr.) con╚Ťopist. (Era ~ la prefectur─â.) 3. (rar) scrib─âre╚Ť. (~ la un ziar.)

Scrib dex online | sinonim

Scrib definitie

Intrare: scrib
scrib substantiv masculin