SCRÉME, screm, vb. III. Refl. 1. A se forța, a se încorda făcând un efort pentru a evacua excrementele. 2. Fig. (Fam.) A depune eforturi deosebite, a se strădui (zadarnic sau cu rezultate neînsemnate). ◊ Expr. A se screme să... = a fi pe punctul de a..., a fi gata să... Se screme să plouă. – Cf. lat. excrementum.

SCRÉME, screm, vb. III. Refl. 1. A se forța, a se încorda făcând un efort pentru a evacua excrementele. 2. Fig. (Fam.) A depune eforturi deosebite, a se strădui (zadarnic sau cu rezultate neînsemnate). ◊ Expr. A se screme să... = a fi pe punctul de a..., a fi gata să... Se screme să plouă. – Cf. lat. excrementum.

SCRÉME, screm, vb. III. 1. Refl. A se opinti, a se încorda în vederea unui efort (în special pentru a evacua excrementele). 2. Tranz. (Rar) A evacua, a elimina din organism. Am să-l înghit de viu și am să-l mistuiesc în mine o săptămînă întreagă și tocmai după aceea am să-l screm. SBIERA, P. 105.

SCRÉME, screm, vb. III. Refl. A se opinti, a se încorda făcând un efort (pentru a evacua excrementele). ♦ Tranz. (Rar) A evacua, a elimina ceva din organism. – Lat. exprimere (după excrementum).

!scréme (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scréme, imperf. 3 sg. se scremeá; conj. prez. 3 să se screámă; part. scremút

scréme vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. screm, imperf. 3 sg. scremeá; conj. prez. 3 sg. și pl. screámă; part. scremút

SCRÉME vb. a se căzni, (reg.) a se munci. (Se ~ pentru evacuarea fecalelor.)

scréme (-m, -mút), vb. refl. – 1. A împinge (se zice despre eforturile făcute pentru a elimina excrementele sau pentru a naște). – 2. A se extenua, a asuda, a căra. – Mr. mi sprem, sprimeare. Lat. exprimĕre (Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Pușcariu, ZRPh., XXVII, 728; Pușcariu 1563; REW 3057), cf. it. spremere, prov., cat. espremer, fr. épreindre. Fonetismul rom. s-a vrut să se explice printr-o contaminare, puțin probabilă, cu excrementum, sau mai probabil printr-o disimilare (Tiktin). Explicația cu ajutorul v. germ. krimman (Giuglea, Dacor., II, 402) este neverosimilă. – Der. scremet (var. scremăt), s. n. (efort, încordare).

A SE SCRÉME mă screm intranz. 1) A-și contracta mușchii pentru evacuarea conținutului din intestine. 2) fig. fam. A se strădui pentru a realiza ceva, depunând mari eforturi. /<lat. exprimere

screme v. a se opinti: broasca se screme, se umflă tare. [Lat. EXPRIMERE].

screm (mă), -út, a se scréme v. refl. (d,. lat. éx-primo, ex-primere, exprim, supt infl. luĭ ex-crementum, excrement. Se conj. ca gem). Mă silesc să elimin materiile fecale din trup. Fig. Iron. Triv. Mă opintesc, mă sforțez, mă silesc: mult s’a scremut, dar n’a reușit.

SCREME vb. a se căzni, (reg.) a se munci. (Se ~ pentru evacuarea fecalelor.)

screme, screm v. r. a depune eforturi deosebite, a se strădui (zadarnic, inutil sau cu rezultate nesemnificative)