SCOTÓM, scotoame, s. n. (Med.) Pierdere a vederii pe o porțiune limitată a câmpului vizual. – Din fr. scotome.

SCOTÓM, scotoame, s. n. (Med.) Pierdere a vederii pe o porțiune limitată a câmpului vizual. – Din fr. scotome.

scotóm s. n., pl. scotoáme

scotóm s. n., pl. scotoáme

SCOTÓM s.n. (Med.) Pierdere sau diminuare a vederii într-o zonă a câmpului vizual. [Pl. -oame. / < fr. scotome, cf. gr. skotoma – întunecare].

SCOTÓM s. n. pată imobilă care acoperă o parte a câmpului vizual, depinzând de o lexiune a nervului optic sau de o afecțiune a coroidei ori retinei. (< fr. scotome)