Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 787335:

scorțár m. (d. scoarță, fiind că-șĭ caută hrana cĭocănind scoarța copacilor). Trans. Cĭocîrleț. S.n., pl. e. Nord. Scoarță, țol.

Scorțar dex online | sinonim

Scorțar definitie