SCOROJEÁLĂ, scorojeli, s. f. Faptul de a se scoroji. ♦ (Concr.) Tencuială, var sau vopsea cojită. – Scoroji + suf. -eală.

SCOROJEÁLĂ, scorojeli, s. f. Faptul de a se scoroji. ♦ (Concr.) Tencuială, var sau vopsea cojită. – Scoroji + suf. -eală.

SCOROJEÁLĂ, scorojeli, s. f. Faptul de a se scoroji; tencuială sau vopsea scorojită.

scorojeálă s. f., g.-d. art. scorojélii; pl. scorojéli

scorojeálă s. f., g.-d. art. scorojélii; pl. scorojéli

SCOROJEÁLĂ s. v. coșcoveală.

SCOROJEALĂ s. cojeală, coșcoveală, coșcovitură, scorojitură. (~ de pe un perete.)