Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru scornitur─â

SCORNIT├ÜR─é, scornituri, s. f. 1. Afirma╚Ťie fals─â, cu inten╚Ťia de a induce ├«n eroare, scorneal─â, minciun─â; zvon 2. (Pop.) Ceea ce pl─âsmuie╚Öte, inventeaz─â, concepe cineva. ÔÇô Scorni + suf. -tur─â.
SCORNIT├ÜR─é, scornituri, s. f. 1. Afirma╚Ťie fals─â, de rea-credin╚Ť─â, scorneal─â, minciun─â; zvon 2. (Pop.) Ceea ce pl─âsmuie╚Öte, inventeaz─â, concepe cineva. ÔÇô Scorni + suf. -tur─â.
SCORNIT├ÜR─é, scornituri, s. f. (Mai ales la pl.) Afirma╚Ťie fals─â ╚Öi de rea-credin╚Ť─â; minciun─â. Tata a spus la c├«rcium─â, unde oamenii ├«ncepuser─â s─â-l ocoleasc─â pe Iancu: nu v─â mai b─âga╚Ťi ├«n cap scornituri. PAS, Z. I 62. Tot ce s-a spus au fost scornituri. SADOVEANU, P. S. 186. Ia las─â, las─â, cinstite p─ârinte; nu mai umbla ╚Öi sfin╚Ťia-ta cu scornituri de-aceste chiar ├«n ziua de l─âsatul-secului. CREANG─é, A. 94.
scornit├║r─â (rar) s. f., g.-d. art. scornit├║rii; pl. scornit├║ri
scornit├║r─â s. f., g.-d. art. scornit├║rii; pl. scornit├║ri
SCORNIT├ÜR─é s. 1. v. inven╚Ťie. 2. v. minciun─â.
scornitur─â f. lucru scornit: pl─âsmuire, n─âscocitur─â.
scornit├║r─â f., pl. ─ş. Lucru scornit, n─âscocitur─â, inven╚Ťiune.
SCORNITUR─é s. 1. crea╚Ťie, inven╚Ťie, n─âscocire, pl─âsmuire, (pop.) iscodeal─â, iscodenie, iscoditur─â. (O ~ a imagina╚Ťiei sale.) 2. inven╚Ťie, minciun─â, n─âscoceal─â, n─âscocire, n─âscocitur─â, neadev─âr, palavr─â, pl─âsmuire, poveste, scorneal─â, scornire, (pop.) iscoditur─â, (├«nv.) basn─â, b─âsnire, (fam.) balivern─â, bra╚Öoav─â, (fam. fig.) basm, gogoa╚Ö─â, tromboane (pl.). (Tot ce-a spus e o simpl─â ~.)

Scornitur─â dex online | sinonim

Scornitur─â definitie

Intrare: scornitur─â
scornitur─â substantiv feminin