SCORDOLEÁ, scordolele, s. f. Preparat culinar din nuci pisate și miez de pâine frecate cu usturoi, oțet (sau zeamă de lămâie) și untdelemn. – Din ngr. skordhaliá.

SCORDOLEÁ s. f. Preparat culinar din nuci pisate și miez de pâine frecate cu usturoi, oțet (sau zeamă de lămâie) și untdelemn. – Din ngr. skordhaliá.

SCORDOLEÁ s. f. Preparat culinar din nuci pisate și miez de pîine frecate cu usturoi pisat, oțet sau zeamă de lămîie și untdelemn. ◊ Scordolea de raci = scordolea făcută cu apa în care au fiert raci.

!scordoleá s. f., art. scordoleáua; pl. scordoléle, art. scordolélele

scordoleá s. f., art. scordoleáua; pl. scordoléle

scordoleá (-éle), s. f. – Sos tradițional, pe bază de usturoi și nuci. – Mr. (scurdhame). Ngr. σϰορδαλιά, din gr. σϰόροδον „usturoi” (Cihac, II, 697; Gáldi 249), mr., din ngr. σϰορδάμι.

SCORDOLEÁ f. Sos pregătit din nuci presate, cartofi fierți și zdrobiți (sau miez de pâine), la care se adaugă usturoi, zeamă de lămâie (sau oțet) și untdelemn. /<ngr. skordalía

scordolea f. mâncare din miez de nucă cu pesmeți și puțin usturoiu. [Gr. mod. SKORDALIA, aituri (din SKORDON, usturoiu)].

scordaleá f., pl. ele (ngr. scordalĭa, mojdeĭ, d. skórdon, usturoĭ). Salată de sfeclă coaptă, nucĭ pisate, oțet saŭ zeamă de lămîĭe și unt-de-lemn. – În Munt. și scordolea. În Cov. și tarator.