Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru scorbur─â

SC├ôRBUR─é, scorburi, s. f. 1. Scobitur─â (mare) ├«n trunchiul unui copac putrezit pe din─âuntru; p. ext. trunchi de copac g─âunos, putrezit. 2. Gaur─â, v─âg─âun─â mic─â ├«ntr-un mal, ├«n st├ónc─â etc.; pe╚Öter─â; p. gener. cavitate, gaur─â, scobitur─â. ÔÇô Et. nec.
SC├ôRBUR─é, scorburi, s. f. 1. Scobitur─â (mare) ├«n trunchiul unui copac putrezit pe din─âuntru; p. ext. trunchi de copac g─âunos, putrezit. 2. Gaur─â, v─âg─âun─â mic─â ├«ntr-un mal, ├«n st├ónc─â etc.; pe╚Öter─â; p. gener. cavitate, gaur─â, scobitur─â. ÔÇô Et. nec.
SC├ôRBUR─é, scorburi, s. f. 1. Cavitate, gaur─â, scobitur─â (mare) ├«n trunchiul unui copac putrezit pe din─âuntru. Scorburile s─âlciilor b─âtr├«ne erau pline de viespare. SANDU-ALDEA, U. P. 106. Plecar─â am├«ndoi. Coto╚Ömanul ├«nainte; b─âiatul dup─â d├«nsul. Ajung├«nd ├«ntr-o p─âdure, g─âsir─â o scorbur─â mare ╚Öi ╚Öi-o aleser─â de locuin╚Ť─â. ISPIRESCU, L. 287. Iar─â veveri╚Ťele, g├óvozdite una peste alta ├«n scorburi de copaci, suflau ├«n unghii ╚Öi pl├«ngeau ├«n pumni. CREANG─é, P. 240. ÔÖŽ Trunchi de copac g─âunos, putrezit. Este un izvor care iese la suprafa╚Ť─â. Se sap─â pu╚Ťin ├«n p─âm├«nt ╚Öi cavitatea lui este umplut─â cu o... scorbur─â. PAMFILE, I. C. 468. Am o scorbur─â uscat─â, ╚śeade ├«n cui aninat─â (Scripca). GOROVEI, C. 337. 2. V─âg─âun─â, cavitate mic─â ├«ntr-un mal, ├«ntr-un deal sau ├«ntr-un munte; pe╚Öter─â. Stoicea f─âcu v├«nt copilei ├«n scorbura de var. GALACTION, O. I 50. [Turcii] crez├«ndu-se acum prin╚Öi ├«ntre dou─â focuri, sau c─â se predau, sau c─â dispar pitul├«ndu-se prin scorburile r├«pei. ODOBESCU, S. III 575. Ei mi s-or duce Prin dealuri cu st├«nci ╚śi prin v─âi ad├«nci, Prin scorburi de mun╚Ťi, Prin codri c─ârun╚Ťi. TEODORESCU, P. P. 34. 3. Cavitate, gol, scobitur─â. (Fig.) Insule sfinte Se-nal╚Ť─â-n el ca scorburi de t─âm├«ie. EMINESCU, O. IV 93.
sc├│rbur─â s. f., g.-d. art. sc├│rburii; pl. sc├│rburi
sc├│rbur─â s. f., g.-d. art. sc├│rburii; pl. sc├│rburi
SCÓRBURĂ s. (pop.) butură, (reg.) bortă, bortură, boștură, butoară, butoarcă, corobaie, corobană, găunoșitură, năclad, rădăcină, retezătură. (Salcia avea o ~ mare.)
SCÓRBURĂ s. v. adâncitură, cavernă, cavitate, copcă, gaură, grotă, ochi, peșteră, scobitură.
sc├│rbur─â (-ri), s. f. ÔÇô 1. Scobitur─â ├«n trunchiul unui arbore. ÔÇô 2. Cavitate, gaur─â, v─âg─âun─â. ÔÇô Var. scorbor─â. Mr. scrobu. Lat. scrobis, printr-o metatez─â *scorbis (Pu╚Öcariu 1561; REW 7747); cf. it. scroba ÔÇ×groap─âÔÇŁ (Battisti, V, 3426); finala se explic─â, printr-un dim. latin *scorb┼şla (Candrea, ├ël├ęments, 44; Pascu, Beitr├Ąge, 12; Bogrea, Dacor., I, 257; Candrea), sau mai bine printr-un rezultat rom. *scorb, pl. scorburi, cu sing. analogic (Tiktin; Byck-Graur 29). Der. din corbis, prin intermediul unui dim. corbula (Giuglea, LL, II, 24) sau al unei r─âd─âcini preromanice *karabo- ÔÇ×scorbitur─âÔÇŁ (Hubschmidt, Praeromanica, Berna 1949, 93) pare ├«ndoielnic─â.
SC├ôRBUR─é ~i f. 1) Spa╚Ťiu gol ├«n tulpina unui copac, format ├«n locul miezului lemnos putrezit. 2) Scobitur─â ├«ntr-un mal sau ├«ntr-o st├ónc─â. [G.-D. scorburii] /<lat. scorbula
scorbur─â f. 1. trunchiu scobit; 2. scobitur─â, cavitate: ├«n scorbura mun╚Ťilor. [Tras din pl. lui scorb].
scorb├║r─â f., pl. ─ş (rud─â cu bg. kor├║ba, scorbur─â, kor├║bka, g─âoace de o┼ş. Cp. ╚Öi cu lat. scrobis, groap─â, dim. scr├│bula, de unde, pin met., ÔŚŐ sc├│rbula. ├Änrudite: coroag─â, coroba─şe, coroban─â, corobo─şos, scorojesc). Mare scorbitur─â natural─â ├«ntrÔÇÖun copac: veveri╚Ťele tr─â─şesc pin scorbur─ş. ÔÇô ├Än Munt. est ╚Öi b├│rtur─â.
scorbur─â s. v. AD├ÄNCITUR─é. CAVERN─é. CAVITATE. COPC─é. GAUR─é. GROT─é. OCHI. PE╚śTER─é. SCOBITUR─é.
SCORBURĂ s. (pop.) butură, (reg.) bortă, bortură, boștură, butoară, butoarcă, corobaie, corobană, găunoșitură, năclad, rădăcină, retezătură. (Salcie cu o ~ mare.)

Scorbur─â dex online | sinonim

Scorbur─â definitie

Intrare: scorbur─â
scorbur─â substantiv feminin