scorboroși definitie

2 intrări

23 definiții pentru scorboroși

SCORBORÓS, -OÁSĂ adj. v. scorburos.
SCORBOROȘÍ, pers. 3 scorboroșește, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) (Despre trunchiurile copacilor) A deveni scorburos. – Din scorboros.
SCORBURÓS, -OÁSĂ, scorburoși, -oase, adj. (Despre copaci sau trunchiuri de copaci) Cu scorburi (1), găunos, scorboroșit; (despre pământ, munți etc.) plin de văgăuni, de peșteri. [Var.: (reg.) scorborós, -oásă adj.] – Scorbură + suf. -os.
SCORBORÓS, -OÁSĂ adj. v. scorburos.
SCORBOROȘÍ, pers. 3 scorboroșește, vb. IV. Refl. (Despre trunchiurile copacilor) A deveni scorburos. – Din scorboros.
SCORBURÓS, -OÁSĂ, scorburoși, -oase, adj. (Despre copaci sau trunchiuri de copaci) Cu scorburi (1), găunos, scorboroșit; (despre pământ, munți etc.) plin de văgăuni, de peșteri. [Var.: (reg.) scorborós, -oásă adj.] – Scorbură + suf. -os.
SCORBORÓS, -OÁSĂ adj. v. scorburos.
SCORBURÓS, -OÁSĂ, scorburoși, -oase, adj. 1. (Despre copaci) Care are o scorbură; găunos. Se așeză sub un nuc bătrîn și scorburos. REBREANU, I. 19. Văzură în marginea drumului un copaci mare, uscat și scorburos. POPESCU, B. I 9. Așa ne amăgea mama, cu o pupăză, care-și făcea cuib de mulți ani într-un tei foarte bătrîn și scorburos, pe coasta dealului. CREANGĂ, A. 52. 2. (Despre munți) Plin de văgăuni, de peșteri. (Atestat în forma scorboros) Trecu prin niște munți nalți colțoroși... și scorboroși; sărea din bolovan în bolovan și din colț în colț. ISPIRESCU, L. 56. – Variantă: scorborós, -oásă adj.
!scorboroșí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scorboroșéște, imperf. 3 sg. se scorboroșeá; conj. prez. 3 să se scorboroșeáscă
scorburós adj. m., pl. scorburóși; f. scorburoásă, pl. scorburoáse
scorboroșí vb., ind. prez. 1 sg. scorboroșésc, 3 sg. scorboroséște, imperf. 3 sg. scorboroșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. scorboroșeáscă
scorburós adj. m., pl. scorburóși; f. sg. scorburoásă, pl. scorburoáse
SCORBOROȘÍ vb. v. caria, găunoși, găuri, strica.
SCORBURÓS adj. găunos, (rar) deșert, (reg.) bortos, boșturos, budugănios, buștihos, buturos, corobăios, corobănos, scorboroșit, scrobos, stupos. (Trunchi ~ de copac.)
SCORBURÓS adj. v. cariat, găunos, găurit, stricat, viermănos.
A SE SCORBOROȘÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre copaci) A se face scorburos; a deveni boșturos. /Din scorburos
SCORBURÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre arbori) Care are (multe) scorburi; boșturos; găunos. /scorbură + suf. ~os
scorburos a. 1. plin de scorburi, găurit; 2. găunos, plin de văgăune: munți scorburoși.
scorborós și -urós, -oásă adj. (d. scorbură). Care are o scorbură: sălciile scorboroase (VR. 1929, 9-10, 332).
scorboroșésc v. tr. (d. scorboros). Găunoșesc, scobesc pin ăuntru. V. refl. Copacu se scorboroșise de bătrîneță, peptu i se scorboroșise de boală. Tuse scorboroșită, tuse dintr’un pept oftigos.
scorboroși vb. v. CARIA. GĂUNOȘI. GĂURI. STRICA.
scorburos adj. v, CARIAT. GĂUNOS. GĂURIT. STRICAT. VIERMĂNOS.
SCORBUROS adj. găunos, (rar) deșert, (reg.) bortos, boșturos, budugănios, buștihos, buturos, corobăios, corobănos, scorboroșit, scrobos, stupos. (Trunchi ~ de copac.)

scorboroși dex

Intrare: scorburos
scorboros
scorburos adjectiv
Intrare: scorboroși
scorboroși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a