Dicționare ale limbii române

27 definiții pentru scopit

SCOPÍ, scopesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra un animal. – Din sl. skopiti.
SCOPÍT, -Ă, scopiți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Pop.) Castrat, jugănit. 2. S. m. Membru al unei secte religioase ai cărei adepți se supun castrării; scapet. – V. scopi.
SCOPÍ, scopesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A castra un animal. – Din sl. skopiti.
SCOPÍT, -Ă, scopiți, -te, adj. s. m. 1. Adj. (Pop.) Castrat, jugănit. 2. S. m. Membru al unei secte religioase ai cărei adepți se supun castrării; scapet. – V. scopi.
SCOPÍ, scopesc, vb. IV. Tranz. A castra, a jugăni. Bieții copii din Cordofon... îi scopeau și... îi vindeau la turci pentru paza haremurilor. GHICA, S. 308.
SCOPÍT, -Ă, scopiți, -te, adj. Căruia i s-au extirpat organele de reproducere; castrat, jugănit. ♦ (Substantivat, m.) Membru al unei secte religioase, ai cărei adepți se supuneau castrării; scapet. Auziseși de Mișca și îl văzuseși și chibzuiseși că e cel mai mare peste scopiți, întrucit avea cupeul cel mai frumos, caii cei mai mîndri... livreaua de catifea cea mai strălucitoare. PAS, Z. I 224.
scopí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scopésc, imperf. 3 sg. scopeá; conj. prez. 3 să scopeáscă
scopít1 (înv., pop.) adj. m., pl. scopíți; f. scopítă, pl. scopíte
scopít2 (înv., pop.) s. m., pl. scopíți
scopí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scopésc, imperf. 3 sg. scopeá; conj. prez. 3 sg. și pl. scopeáscă
scopít adj. m., s. m., pl. scopíți; f. sg. scopítă, pl. scopíte
SCOPÍ vb. v. castra.
SCOPÍT adj. v. castrat.
SCOPÍT s. v. castrare.
SCOPÍT s. v. scapet.
scopí (-pésc, ít), vb. – A castra, a jugăni. – Mr. (scupat), megl. scupés, scupiri. Sl. skopiti (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 333; Conev 70). – Der. scop, s. m. (înv., castrat, eunuc), din sb., pol., rus. skop; scopeț, s. m. (înv., eunuc), din sl. skopĭcĭ; scapeț (var. scapet), s. m. (eunuc), din rut. skopec (pentru var. cf. Byck-Graur 26).
A SCOPÍ ~ésc tranz. pop. (animale) A lipsi de glande sexuale făcând incapabil de a procrea; a castra; a jugăni. /<sl. skopiti
SCOPÍT ~ți m. 1) pop. Bărbat castrat. 2) Membru al unei secte religioase ai cărei adepți se supuneau castrării. /v. a scopi
scopì v. a castra. [Slav. SKOPITI].
Scopiți m. pl. eretici ruși, o sectă a rascolnicilor, cari se mutilează înșiși căutând mântuirea sufletească în abținerea dela orice plăceri sexuale și dela băuturi spirtoase. Persecutați în Rusia, scopiții trecură în Moldova și Dobrogea; azi se află și prin București în deosebi ca birjari (așa numiții muscali). [Rus. SKOPEȚ, castrat].
*castréz v. tr. (lat. castrare). Privez de organele reproductive. – Pop. scopesc și scapețesc, la vite jugănesc, la păsărĭ claponesc.
scopésc v. tr. (vsl. skopiti, a scopi, kopati, a săpa; rus. skopitĭ, a scopi. V. copie 1, tîrnă-cop). Castrez. V. castrez.
scopít n. m. (d. scopesc. v. scapeț). Om castrat. – Scopițiĭ îs o ramură a rascolnicilor. Eĭ caută mîntuirea sufletuluĭ lipsindu-se de organele reproductive și abținîndu-se de la carne, vin, rachiŭ și tutun. Fiind expulsațĭ din Rusia, s’au refugiat în mare parte în România, unde trăĭesc din birjărie și lăptărie. V. muscal, eŭnuc, hadîm și rîncacĭ.
SCOPI vb. a castra, a jugăni, a steriliza, (livr.) a emascula, (rar) a scapeți, (pop.) a întoarce, a stîrpi, (reg.) a bate, a curăți, a herelui, (Transilv. și nordul Olt.) a suci. (A ~ un animal mascul.)
scopit s. v. SCAPET.
SCOPIT adj. castrat, jugănit, sterilizat, (pop.) întors, stîrpit, (reg.) bătut, curățit, hereluit, (prin Ban.) soborît, (prin Transilv.) sucit. (Berbec ~.)
SCOPIT s. castrare, jugănire, jugănit, scopire, sterilizare, (livr.) emasculație, evirație, (pop.) întoarcere, stîrpire, (reg.) batere, curățire, hereluire, (Transilv. și nordul Olt.) sucire. (~ unui armăsar.)

Scopit dex online | sinonim

Scopit definitie

Intrare: scopi
scopi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: scopit (s.m.)
scopit substantiv masculin
Intrare: scopit (adj.)
scopit adjectiv