Dicționare ale limbii române
SCONTATÓR, -OÁRE, scontatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție) care face operații de scont. – Din it. scontatore.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
SCONTATÓR, -OÁRE, scontatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție) care face operații de scont. – Din it. scontatore.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
SCONTATÓR, -OÁRE, scontatori, -oare, adj. (Și substantivat) (Persoană) care face operații de scont.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
scontatór adj. m., s. m., pl. scontatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. scontatoáre
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
scontatór adj. m., s. m., pl. scontatóri; f. sg. și pl. scontatoáre
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
SCONTATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care face operații de scont. [Cf. it. scontatore].
SCONTATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care efectuează operații de scont. (< it. scontatore)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
SCONTATÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care efectuează un scont. /a sconta + suf. ~tor
- sursa: NODEX 2002
- permalink
scontator dex
Intrare: scontator (adj.)
scontator
adjectiv
Intrare: scontator (s.m.)
scontator
substantiv masculin