SCONTATÓR, -OÁRE, scontatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție) care face operații de scont. – Din it. scontatore.

SCONTATÓR, -OÁRE, scontatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, instituție) care face operații de scont. – Din it. scontatore.

SCONTATÓR, -OÁRE, scontatori, -oare, adj. (Și substantivat) (Persoană) care face operații de scont.

scontatór adj. m., s. m., pl. scontatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. scontatoáre

scontatór adj. m., s. m., pl. scontatóri; f. sg. și pl. scontatoáre

SCONTATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care face operații de scont. [Cf. it. scontatore].

SCONTATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care efectuează operații de scont. (< it. scontatore)

SCONTATÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care efectuează un scont. /a sconta + suf. ~tor

scontator definitie

scontator dex

Intrare: scontator (adj.)

scontator adjectiv

Intrare: scontator (s.m.)

scontator substantiv masculin