scont definitie

12 definiții pentru scont

SCONT, sconturi, s. n. 1. Dobânda și comisionul reținute de o bancă comercială, care cumpără titluri de creanță pe termen scurt, înainte de scadența acestora. ♦ Sumă de bani reprezentând dobânda la un împrumut, pe care o bancă și-o reține cu anticipație la acordarea împrumutului. 2. Reducere acordată unui debitor din valoarea unei polițe sau a unei datorii plătite înainte de scadență; recalculare și diminuare a dobânzilor, în cazul în care plata unei obligații se face înainte de termen. – Din it. sconto.
SCONT, sconturi, s. n. 1. Operație de credit care constă în cumpărarea efectelor de comerț de către bănci, cu reținerea din valoarea lor nominală a dobânzii până la scadență și a unui comision. ♦ Sumă de bani reprezentând dobânda la un împrumut, pe care o bancă și-o reține cu anticipație la acordarea împrumutului. 2. (Rar) Reducere acordată unui debitor din valoarea unei polițe sau a unei datorii plătite înainte de scadență; recalculare și diminuare a dobânzilor, când plata unei obligații se face înainte de termen. – Din it. sconto.
SCONT, sconturi, s. n. 1. Operație bancară prin care se plătește cuiva anticipat valoarea unei polițe, reținîndu-se în schimb un mic beneficiu; procentul reținut ca beneficiu. ♦ Sumă de bani, reprezentînd dobînda la un împrumut, pe care bancherul și-o reține cu anticipație din valoarea împrumutului. 2. Reducere acordată debitorului din valoarea unei polițe sau a unei datorii plătite înainte de scadență; recalculare și diminuare a dobînzilor, cînd plata unei facturi se face înainte de termen.
scont s. n., pl. scónturi
scont s. n., pl. scónturi
SCONT s.n. 1. Operație bancară prin care se plătește cuiva anticipat valoarea unei polițe, reținându-se un procent care reprezintă dobânda până la scadență; procentul pe care îl oprește o bancă atunci când face o operație de scontare. ♦ Sumă de bani care reprezintă dobânda pentru un împrumut și pe care un bancher și-o reține anticipat. 2. (Rar) Reducere, scăzământ făcut unui debitor care achită o poliță sau o datorie înainte de scadență. [< it. sconto].
SCONT s. n. 1. operație bancară prin care se plătește cuiva anticipat valoarea unei cambii, reținându-se un procent care reprezintă dobânda pentru un împrumut, pe care un bancher și-o reține anticipat. 2. reducere, scăzământ făcut unui debitor care achită o datorie înainte de scadență. (< it. sconto)
SCONT, sconturi, s.n. Operație prin care o bancă comercială cumpără o cambie de la beneficiarul ei înainte ca aceasta să ajungă la scadență.
scont (-turi), s. n. – Reducere, scăzămînt. – Mr. scondu. It. sconto, parțial prin intermediul germ. Skonto. – Der. sconta, vb. (a efectua un scont, a conta).
SCONT ~uri n. 1) Operație financiară prin care valoarea unei polițe este achitată anticipat de către o bancă, reținându-se un anumit procent. 2) Dobânda reținută de bancă la efectuarea acestei operații. 3) Reducere acordată debitorului care achită o datorie înainte de scadență. /<it. sconto
scont n. scăzământ dat debitorului care face o plată înainte de scadență (= it. sconto).
* scont n., pl. urĭ (fr. escompte, d. it. sconto. V. cont). Scăzămînt acordat creditoruluĭ care-și plătește în ainte de scadență. Scăzămînt pe care un salariat nevoiaș îl acordă unuĭ cămătar care-ĭ plătește salaru maĭ devreme rămînînd ca acest cămătar să încaseze el pe urmă salaru întreg. Regula de scont, o regulă de aritmetică pin care obțiĭ soluțĭunea chestiunilor de scont.

scont dex

Intrare: scont
scont substantiv neutru