SCÓNDRU, scondri, s. m. Prăjină cilindrică lungă folosită pe o navă în diverse scopuri. – Et. nec.

SCÓNDRU, scondri, s. m. Prăjină cilindrică lungă folosită pe o navă în diverse scopuri. – Et. nec.

scóndru s. m., art. scóndrul; pl. scóndri, art. scóndrii

scóndru s. m., art. scóndrul; pl. scóndri, art. scóndrii

SCÓNDRU s. n. (mar.) lemn de formă cilindrică sau țeavă metalică lungă cu care se menține o navă la o anumită distanță de țărm. (după it. scontro)

scóndru și șcóndru n., pl. urĭ saŭ e (cp. cu ghĭonder). Mar. Ghĭonder cu cange (de împins orĭ de tras barca). Torpilă de scondru, torpilă pusă în vîrfu unuĭ bulumac fixat în botu uneĭ vedete și care explodează pin cĭocnirea vedeteĭ cu corabia atacată.

șcóndru, V. scondru.