SCOLÁST, scolaști, s. m. (Rar) Adept al scolasticii. ♦ Cărturar care se ocupă numai cu partea formală a unei științe, ignorând practica. – Din germ. Scholast.

SCOLÁST, scolaști, s. m. (Rar) Adept al scolasticii. ♦ Cărturar care se ocupă numai cu partea formală a unei științe, ignorând practica. – Din germ. Scholast.

SCOLÁST, scolaști, s. m. Filozof-teolog din evul mediu, adept al scolasticii. ♦ Cărturar care se ocupă numai cu partea formală a unei științe, ignorînd practica.

scolást (gânditor) s. m., pl. scoláști

scolást s. m., pl. scoláști

SCOLÁST s.m. (Rar) Filozof-teolog din evul mediu, adept al scolasticii; scolastic. ♦ (Fig.) Gânditor dogmatic, care judecă rigid, numai după canoane. [< germ. scholast].

SCOLÁST s. m. 1. filozof-teolog din evul mediu adept al scolasticii. 2. (fig.) gânditor dogmatic care judecă rigid, numai după canoane. (< germ. Scolast)

SCOLÁST ~stă ( ~ști, ~ste) 1) Adept al scolasticii. 2) Cărturar care studiază numai partea formală a științei, ignorând practica. /<germ. Scholast