Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

21 defini╚Ťii pentru scoic─â

SC├ôIC─é, scoici, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de molu╚Öte care au corpul moale, ocrotit de dou─â valve calcaroase, de obicei cenu╚Öii, care formeaz─â scheletul extern al animalului. ÔŚŐ Scoic─â de r├óu = gen de scoici comestibile care tr─âiesc pe sub malurile ad├ónci ale r├óurilor (Unio); molusc─â din acest gen. Scoic─â de balt─â (sau de lac) = gen de scoici comestibile care tr─âiesc de obicei ├«n m├ólul apelor st─ât─âtoare sau cu un curs lini╚Ötit (Anodonta); molusc─â din acest gen. Scoic─â-de-m─ârg─âritar (sau de perle de mare) = scoic─â din Oceanul Indian ╚Öi Pacific, care produce perle (Meleagrina margaritifera). 2. Scheletul calcaros al scoicii (1); cochilie. ÔÖŽ Cochilie de melc. 3. Acoperi╚Ö (de sticl─â) ├«n forma unei cochilii de scoic─â (1) sau ├«n form─â de evantai, construit la intrarea ├«ntr-o cl─âdire. 4. Excrescen╚Ť─â osoas─â care se formeaz─â pe chi╚Öi╚Ťa sau pe coroana copitei calului ╚Öi care face ca animalul s─â ╚Öchiop─âteze. 5. (La armele de v├ón─âtoare) Ad├óncitura ├«nchiz─âtorului, ├«n care este ├«n╚Öurubat percutorul. ÔÇô Din sl. skolika.
SC├ôIC─é, scoici, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de molu╚Öte care au corpul moale, ocrotit de dou─â valve calcaroase, de obicei cenu╚Öii, care formeaz─â scheletul extern al animalului. ÔŚŐ Scoic─â de r├óu = gen de scoici comestibile care tr─âiesc pe sub malurile ad├ónci ale r├óurilor (Unio); molusc─â din acest gen. Scoic─â de balt─â (sau de lac) = gen de scoici comestibile care tr─âiesc de obicei ├«n m├ólul apelor st─ât─âtoare sau cu un curs lini╚Ötit (Anodonta); molusc─â din acest gen. Scoic─â de m─ârg─âritar (sau de perle de mare) = scoic─â din Oceanul Indian ╚Öi Pacific, care produce perle (Meleagrina margaritifera). 2. Scheletul calcaros al scoicii (1); cochilie. ÔÖŽ Cochilie de melc. 3. Acoperi╚Ö (de sticl─â) ├«n forma unei cochilii de scoic─â (1) sau ├«n form─â de evantai, construit la intrarea ├«ntr-o cl─âdire. 4. Excrescen╚Ť─â osoas─â care se formeaz─â pe chi╚Öi╚Ťa sau pe coroana copitei calului ╚Öi care face ca animalul s─â ╚Öchiop─âteze. 5. (La armele de v├ón─âtoare) Ad├óncitura ├«nchiz─âtorului, ├«n care este ├«n╚Öurubat percutorul. ÔÇô Din sl. skolika.
SC├ôIC─é, scoici, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de animale din ├«ncreng─âtura molu╚Ötelor (clasa lamelibranhiatelor), cu corpul moale, ocrotit de dou─â valve calcaroase de culoare cenu╚Öie, care formeaz─â scheletul extern al animalului. Prin iaz se afl─â raci ╚Öi scoici ╚Öi pe╚Öte. CONTEMPORANUL, II 910. ÔŚŐ (Poetic) Scoicile Ascult─â ce spune r─âchi╚Ťilor v├«ntul. BENIUC, V. 99. ÔŚŐ Compuse: scoic─â-de-r├«u = scoic─â cu valva brun-verzuie, alungit─â ╚Öi groas─â, care tr─âie╚Öte ├«n r├«uri, pe sub maluri ad├«nci (Unio pictorum); scoic─â-de-balt─â = scoic─â mai mare dec├«t cea de r├«u, care tr─âie╚Öte ├«n n─âmolul apelor st─ât─âtoare sau cu un curs lini╚Ötit (Anodonta cygnea); scoic─â-de-m─ârg─âritar = scoic─â din Oceanul Indian ╚Öi Pacific, care produce perle ce se formeaz─â ├«n diverse organe prin depunerea unor p─âturi de sidef ├«mprejurul unui corp str─âin (Meleagrina margaritifera). 2. Scheletul calcaros al scoicii (1). Dar ├«n vreme ce c─âuta stridii au g─âsit o scoic─â mare, care i-au slujit ├«n loc de sap─â. DR─éGHICI, R. 52. ÔŚŐ Fig. Aceste suflete str├«nse la un loc ├«n scoica asta zbuciumat─â de valuri. BART, S. M. 17. ÔÖŽ Cochilie de melc. ÔÖŽ Obiect de forma scheletului calcaros al scoicii (1). 3. Acoperi╚Ö mic, ├«n form─â de evantai, de obicei de sticl─â, deasupra unei platforme, a unei sc─âri de intrare etc.; marchiz─â. [Avea] scar─â de marmor─â ro╚Öie, ap─ârat─â sus de o uria╚Ö─â scoic─â de sticl─â lucitoare. REBREANU, R. I 18. 4. Excrescen╚Ť─â osoas─â care se formeaz─â uneori pe chi╚Öi╚Ťa sau pe coroana copitei calului ╚Öi care face ca animalul s─â ╚Öchiop─âteze. Cal bolnav de scoici. 5. (La armele de v├«n─âtoare) Ad├«ncitura ├«nchiz─âtorului ├«n care este ├«n╚Öurubat─â matri╚Ťa percutorului. ÔÇô Pl. ╚Öi: (├«nvechit) scoice (NEGRUZZI, S. II 129).
sc├│ic─â s. f., g.-d. art. sc├│icii; pl. scoici
scóică-de-mărgăritár (specie de scoici) s. f., g.-d. art. scoicii-de-mărgăritar; pl. scoici-de-mărgăritar
sc├│ic─â-de-rß║ąu (specie de scoici) s. f., g.-d. art. scoicii-de-r├óu; pl. scoici-de-r├óu
sc├│ic─â s. f., g.-d. art. sc├│icii; pl. scoici
scóică de mărgăritár s. f. + prep. + s. n.
scóică de râu s. f. + prep. + s. n.
SCÓICĂ s. (ZOOL.) 1. bivalvă, lamelibranhiat. (Mâncare de ~i.) 2. scoică de baltă (Anodonta) = anodontă, scoică de lac; scoică de lac v. scoică de baltă. 3. v. cochilie.
SCÓICĂ s. v. auriculă, pavilionul urechii, ureche.
SCOICĂ DE MÁRE s. v. stridie.
sc├│ic─â (-ci), s. f. ÔÇô 1. Specie de molu╚Öte, cochilie. ÔÇô 2. Os mort, tumoare pe tendon. ÔÇô 3. Ureche, pavilion al urechii. ÔÇô 4. ╚Üint─â cu cap de metal str─âlucitor, drept ornament. Sl. skol─şka (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 332; Conev 53), cf. bg., pol. skojka, sb., cr., slov. skoljka.
SC├ôIC─é ~ci f. 1) Molusc─â cu corpul moale, ├«nchis ├«ntr-o cochilie calcaroas─â. ÔŚŐ ~-de-r├óu, ~-de-balt─â scoici dulcicole de talie mic─â, comestibile. ~-de-m─ârg─âritar scoic─â marin─â exotic─â ├«n care se formeaz─â perle. 2) ├Änveli╚Ö protector calcaros al acestei molu╚Öte; cochilie. 3) fig. Obiect asem─ân─âtor cu acest ├«nveli╚Ö. 4) C─âsa calcaroas─â a melcului. 5) Acoperi╚Ö mic sub form─â de strea╚Öin─â construit deasupra intr─ârii ├«ntr-o cl─âdire; marchiz─â. 6) Excrescen╚Ť─â cornoas─â ce apare uneori pe chi╚Öi╚Ťa sau pe copita calului. /<sl. skolika
scoic─â f. 1. mic animal ce locuie╚Öte ├«ntrÔÇÖun ├«nveli╚Ö dur ╚Öi calcaros: scoic─â de mare, stridie; 2. umflarea unghiilor la cai. [Slav. SKOLIKA].
sc├│─şc─â f., pl. ─ş. (vsl. skolika, bg. sko─şka, sco─şc─â). ├Änv─âli╚Ö dur calcaros de forma unu─ş capac scobit opus altu─şa asemenea ├«n care tr─â─şesc unele molusce, ca stridiile, midiile ╚Ö.a. (V. culbec, melc). Unflarea copitelor la ca─ş.
SCOICĂ s. (ZOOL.) 1. bivalvă, lamelibranhiat. (Mîncare de ~i.) 2. scoică de baltă (Anodonta) = anodontă, scoică de lac; scoică de lac (Anodontă) = anodontă, scoică de baltă. 3. cochilie. (Un șirag din ~i.)
scoic─â s. v. AURICUL─é. PAVILIONUL URECHII. URECHE.
scoic─â de mare s. v. STRIDIE.
scoic─â, scoici s.f vulv─â.
scoic─â cu p─âr expr. vulv─â; vagin.

Scoic─â dex online | sinonim

Scoic─â definitie

Intrare: scoic─â
scoic─â substantiv feminin
Intrare: scoic─â-de-m─ârg─âritar
scoic─â-de-m─ârg─âritar substantiv feminin
Intrare: scoică-de-râu
scoică-de-râu substantiv feminin