scofâlcitură definitie

7 definiții pentru scofâlcitură

SCOFÂLCITÚRĂ, scofâlcituri, s. f. 1. Adâncitură, cută formată pe obrajii persoanelor foarte slabe sau bătrâne. 2. Văgăună; făgaș. – Scofâlci + suf. -tură.
SCOFÎLCITÚRĂ, scofîlcituri, s. f. Adîncitură, cută formată pe obrajii sau pe fața persoanelor foarte slabe sau bâtrîne. Toate zbîrciturile și scofîlciturile dispăruseră, sub grosul strat de suliman artistic. La TDRG. ♦ Fig. Văgăună, făgaș. Calul, prin scofîlciturile muntelui, tîrăște astfel scîndurile, care-i sfarmă picioarele și coastele. VLAHUȚĂ, O. A. III 50.
scofâlcitúră (pop.) s. f., g.-d. art. scofâlcitúrii; pl. scofâlcitúri
scofâlcitúră s. f., g.-d. art. scofâlcitúrii; pl. scofâlcitúri
SCOFÂLCITÚRĂ s. v. adâncătură, adâncitură, cufundătură, scobitură, scufundătură.
scofîlcitúră f., pl. ĭ. Parte scofîlcită, obraz scofîlcit. Om scofîlcit.
scofîlcitu s. v. ADÎNCĂTURĂ. ADÎNCITURĂ. CUFUNDĂTURĂ. SCOBITURĂ. SCUFUNDĂTURĂ.

scofâlcitură dex

Intrare: scofâlcitură
scofâlcitură substantiv feminin