scociorî definitie

17 definiții pentru scociorî

cociorî́ v vz scociorî
SCOCIORÍ vb. IV v. scociorî.
SCOCIORÎ́, scociorăsc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Intranz. A săpa în ceva făcând o gaură, o adâncitură; a râcâi. ♦ A scormoni, a răscoli. 2. Intranz. Fig. A căuta, a cerceta amănunțit (pentru a găsi ceva sau a scoate ceva de undeva); a scotoci, a cotrobăi. ◊ Refl. Se scociorăște în buzunare. ◊ Tranz. Ce tot scociorăști acolo? ♦ Tranz. A privi cu atenție; a scruta, a cerceta. 3. Tranz. Fig. A ațâța, a irita, a provoca pe cineva (amintindu-i lucruri neplăcute). [Var.: scociorí vb. IV] – Et. nec.
SCOCIORÍ vb. IV v. scociorî.
SCOCIORÎ́, scociorăsc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Intranz. A săpa în ceva făcând o gaură, o adâncitură; a râcâi. ♦ A scormoni, a răscoli. 2. Intranz. Fig. A căuta, a cerceta amănunțit (pentru a găsi ceva sau a scoate ceva de undeva); a scotoci, a cotrobăi. ◊ Refl. Se scociorăște în buzunare. ◊ Tranz. Ce tot scociorăști acolo? ♦ Tranz. A privi cu atenție; a scruta, a cerceta. 3. Tranz. Fig. A ațâța, a irita, a provoca pe cineva (amintindu-i lucruri neplăcute). [Var.: scociorí vb. IV] – Et. nec.
SCOCIORÍ vb. IV v. scociorî.
SCOCIORÎ́, scociorăsc, vb. IV. 1. Intranz. A căuta amănunțit, a cerceta (cu scopul de a găsi, de a scoate ceva de undeva); a scotoci, a cotrobăi. Femeia scociora sub un jurnal pe masă, cu spatele la voi, lua cițiva gologani și se ducea pînă la băcănie să cumpere cîteva felii de mezeluri și o jumătate de pîine. PAS, Z. I 102. Cuconu Costache scociora într-al treilea buzunar. SADOVEANU, P. S. 104. Începură holteii a scociorî și a scormoni prin șerpare după cuțite. RETEGANUL, P. IV 73. ◊ Refl. Ce este? – Apoi ar trebui oleacă de gaz... – Iar trebuie? Și se scociora cu nemulțămire în buzunarul de la jiletcă. SADOVEANU, O. III 521. ◊ Tranz. (Complementul indică locul sau obiectul cercetat) Prin poarta cealaltă a carîtei răsturnate, lotrii le scociorau trăgîndu-le în sus. SADOVEANU, F. J. 407. Să răscolim munții, să scociorîm pădurile, să o găsim numaidecit. GANE, N. I 76. ◊ Fig. Am scociorît în viața lui ce-a fost mai bun. RUSSO, S. 13. ♦ Tranz. Fig. A scruta, a cerceta, a privi cu atenție. Cu privirile-i negre scociora ograda plină de acareturi. SADOVEANU, O. VIII 221. 2. Intranz. A săpa în ceva făcînd o adîncitură; a rîcîi. Cît a stat la noi, Uche a scociorît cu vÎrful cuțitului și ne-a mîncat vatra. STANCU, D. 226. Acolo scociorau îndelung, apoi trăgeau cu putere, pînă ce izbîndeau să scoată la lumină niște gulii, pe care le caută și mistreții bălților pentru gustul lor dulceag. SADOVEANU, P. M. 258. Au apucat o țandură de jos și au început cu ea a tot scociorî pimprejurul fîntînii... cît făcuse acum pimprejurul ei o groapă cam de vro palmă de adîncă. SBIERA, P. 179. ♦ A răscoli, a scormoni. Neculai Dorobanțu căuta comoara. Umbla pe dealuri și scociora cu bățul prin toate găurile. SADOVEANU, O. III 22. Petruță se rușină. Plecă ochii în jos, duse degetul la nas și scociorî cu piciorul desculț între scîndurile cerdacului. C. PETRESCU, R. DR. 14. ◊ Fig. Lasă-mă... Nu-mi scociorî o rană care mă arde. CAMILAR, N. I 115. O mînă cu gheare de fier îi scociora inima și i-o smuncea scurt la fiecare răsuflare. SADOVEANU, O. VII 363. 3. Tranz. A face să se miște din loc, să iasă dintr-un adăpost; a alunga, a zgorni, a stîrni. (Cu pronunțare regională) Le-au poroncit el să zboare prin aer și să caute iapa babei prin nouri, și de-or pripi-o undeva ascunsă, s-o scociorească de acolo! SBIERA, P. 60. – Variantă: scociorí (STANCU, D. 33) vb. IV.
scociorî́ (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scociorắsc, imperf. 3 sg. scociorá, perf. s. 1 sg. scociorấi, 1 pl. scociorấrăm, m.m.c.p. 3 sg. scociorấse, 3 pl. scociorấseră; conj. prez. 3 să scocioráscă; ger. scociorấnd; part. scociorất
scociorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scociorăsc, imperf. 3 sg. scociorá; conj. prez. 3 sg. și pl. scocioráscă
SCOCIORÎ vb. v. agasa, apărea, arăta, căuta, cotrobăi, enerva, indispune, irita, isca, ivi, împrăștia, începe, înfuria, mânia, necăji, percheziționa, pica, plictisi, porni, produce, răscoli, răspândi, răzleți, risipi, râcâi, scobi, scormoni, scorni, scotoci, scurma, sâcâi, stârni, supăra, umbla, zgândări.
A SCOCIORÎ́ ~ăsc 1. intranz. A răscoli peste tot, căutând cu râvnă; a cotrobăi; a scotoci; a scormoni. 2. tranz. 1) fig. (sentimente, amintiri etc.) A face să reînvie (producând durere sufletească); a răscoli; a scormoni. 2) A scobi pătrunzând în adânc; a scormoni. ~ cu cuțitul în trunchi.~ cu privirea a scruta. /Orig. nec.
scociorì v. 1. Mold. a scotoci, a căuta și scoate de unde e ascuns; 2. a scorni furtuni. [Dintr’un primitiv cociur, cotoiu (pol. KOCZUR), metaforă analogă cu a sinonimului scotocì].
scociorắsc, a -î́ v. intr. și tr. (cp. cu zgăncĭulesc și cu rut. skóčuvati, a rostogoli la vale). Scormolesc, caut scormolind. V. refl. Mă isc: s’a scocĭorît turburare. – În vest -resc și scorocesc.
scociorî vb. v. AGASA. APĂREA. ARĂTA. CĂUTA. COTROBĂI. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. ISCA. IVI. ÎMPRĂȘTIA. ÎNCEPE. ÎNFURIA. MÎNIA. NECĂJI. PERCHEZIȚIONA. PICA. PLICTISI. PORNI. PRODUCE. RĂSCOLI. RĂSPÎNDI. RĂZLEȚI. RISIPI. RÎCÎI. SCOBI. SCORMONI. SCORNI. SCOTOCI. SCURMA. SÎCÎI. STÎRNI. SUPĂRA. UMBLA. ZGÎNDĂRI.
scociorî, scociorăsc, vb. tranz. – (reg.) 1. A căuta. 2. A scormoni. 3. A scotoci. 4. A răscoli. – Et. nec. (DEX, MDA).
scociorî, scociorăsc, vb. tranz. – 1. A căuta. 2. A scormoni. 3. A scotoci. 4. A răscoli. – Et. nec. (MDA).
scociorî, scociorăsc (pop.) I. v. t. 1. a privi cu atenție; a examina, a cerceta 2. a ațâța, a irita, a provoca pe cineva (amintindu-i lucruri neplăcute) II. v. i. 1. a căuta, a cerceta amănunțit 2. a râcâi III. v. r. a se scotoci în buzunare, în portofel etc.

scociorî dex

Intrare: scociorî
scociori verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
scociorî verb grupa a IV-a conjugarea a VII-a