scoborî definitie

8 definiții pentru scoborî

SCOBORÎ́, scobór, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz., refl. și tranz. A (se) da jos dintr-un loc ridicat sau dintr-un vehicul; a coborî (1). ♦ A se deplasa, a merge în jos pe un loc înclinat. ♦ Intranz. A zbura spre pământ, în jos. ♦ Intranz. (Despre soare, lună) A apune. 2. Tranz. A schimba înălțimea glasului pentru a trece la un registru mai profund; a vorbi, a cânta cu glas scăzut; a coborî (4). 3. Refl. Fig. A se înjosi, a se degrada, a se coborî (6). – Pref. s- + coborî.
SCOBORÎ́ vb. IV v. coborî.
SCOBORÎ vb. 1. v. coborî. 2. a (se) coborî, a descinde, (înv.) a deștinde. (~ din trăsură.) 3. v. lăsa. (~ ceața, noaptea.)
SCOBORÎ vb. v. degrada, dezonora, înjosi, umili.
scoborî v. V. coborî.
scobór, a -î́ v. tr. (din cobor, cum se zice maĭ rar, ĭar acesta din pogor. – Scobor, scoboară; scoboram; să scoboare). Daŭ jos, las în jos: a scoborî cĭutura în fîntînă, (fig.) a scoborî tonu. V. intr. (Rar). Oile scoboară de la munte. V. refl. Mă daŭ jos: oile oile se scoboară de la munte. Fig. Descind, mă trag: Româniĭ se scoboară din Romanĭ. – Maĭ des: daŭ jos, las maĭ jos, mă daŭ jos, mă trag din.
SCOBORÎ vb. 1. a coborî, (înv. și pop.) a scăpăta. (A ~ dealul, treptele, sacul din pod.) 2. a (se) coborî, a descinde, (înv.) a deștinde. (~ din trăsură.) 3. a cădea, a coborî, a se lăsa. (~ ceața, noaptea.)
scoborî vb. v. DEGRADA. DEZONORA. ÎNJOSI. UMILI.

scoborî dex

Intrare: scoborî
scoborî verb grupa a IV-a conjugarea a III-a