scobituri definitie

2 intrări

13 definiții pentru scobituri

SCOBITÚRĂ, scobituri, s. f. 1. Loc scobit într-o suprafață, gaură, cavitate, adâncitură; săpătură. ♦ Văgăună. ♦ Parte scobită a unui obiect. 2. Lucrare în formă de șanț executată într-un zăcământ minier, cu scopul de a extrage mai ușor materialul. – Scobi + suf. -tură.
SCOBITÚRĂ, scobituri, s. f. 1. Loc scobit într-o suprafață, gaură, cavitate, adâncitură; săpătură. ♦ Văgăună. ♦ Parte scobită a unui obiect; 2. Lucrare în formă de șanț executată într-un zăcământ minier, cu scopul de a extrage mai ușor materialul. – Scobi + suf. -tură.
SCOBITÚRĂ, scobituri, s. f. 1. Loc adîncit într-o suprafață; cavitate, gol, gaură. În urma noastră rămîneau semnele a trei pași și scobiturile piciorului de lemn, care răscolea pămîntul umed ca o cîrtiță. SAHIA, N. 61. ♦ Văgăună. Mînăstirea Secu stă singuratică într-o scobitură a muntelui. SADOVEANU, O. VII 204. Găsii cu cale să-mi așez în scobitura stîncii tarhatul meu întreg. HOGAȘ, M. N. 162. ♦ Parte scobită a unui obiect. Scoatem apă în ciutură, o răsturnăm în scobitură. Caii sorb, tobă li se face pîntecele. STANCU, D. 248. 2. Lucrare de scobire executată într-un zăcămînt minier, cu scopul de a extrage mai ușor materialul. ♦ Făgaș orizontal sau paralel cu stratificația unui zăcămînt, obținut prin havare.
scobitúră s. f., g.-d. art. scobitúrii; pl. scobitúri
scobitúră s. f., g.-d. art. scobitúrii; pl. scobitúri
SCOBITÚRĂ s. 1. v. adâncitură. 2. adâncitură, concavitate, (reg.) dovâncătură, (înv.) găvănătură. (~ a unui obiect.) 3. adâncitură, (pop.) găvan, (reg.) leafă. (~ unei linguri.) 4. v. gaură. 5. v. cioplitură. 6. v. nișă.
SCOBITÚRĂ s. v. măceașă, răscroială, răscroitură, sculptură.
SCOBITÚRI s. pl. v. măceș, trandafir sălbatic.
scobitură f. efectul scobirii: 1. excavațiune; 2. lucrare în relief; 3. loc scobit: într’o scobitură în părete ardea o candelă OD.
scobitúră f., pl. ĭ. Loc scobit (săpătură, excavațiune, gravură). Firidă: în scobitura ziduluĭ.
scobitu s. v. MĂCEAȘĂ. RĂSCROIALĂ. RĂSCROITURĂ. SCULPTURĂ.
SCOBITU s. 1. adîncătură, adîncitură, cufundătură, scufundătură, (pop. și fam.) scofîlcitură, (înv. și reg.) scorbelitură. (~ a solului.) 2. adîncitură, concavitate, (reg.) dovîncătură, (înv.) găvănătură. (~ unui obiect.) 3. adîncitură, (pop.) găvan, (reg.) leafă. (~ unei linguri.) 4. adîncitură, cavitate, gaură, (înv. și reg.) scorbură, (reg.) scîlbă, scochină, (Mold.) bortă, (înv.) zgău. (O ~ într-un obiect.) 5. cioplitură, crestătură, dăltuitură, (reg.) crestez. (O ~ ornamentală în lemn.) 6. adîncitură, cotlon, firidă, intrînd, nișă, ocniță, (înv.) sfiridă. (Vasul era pus într-o ~.)
scobituri s. pl. v. MĂCEȘ. TRANDAFIR SĂLBATIC.

scobituri dex

Intrare: scobitură
scobitură substantiv feminin
Intrare: scobituri
scobituri