scobar definitie

15 definiții pentru scobar

SCOBÁR, scobari, s. m. Pește de apă dulce, lung de 25-30 cm, cu botul proeminent, verde-cenușiu pe spate și argintiu pe laturi și pe burtă; scobai (Chondrostoma nasus). – Din bg. skobar.
SCOBÁR, scobari, s. m. Pește de apă dulce, lung de 25-30 cm, cu botul proeminent, verde-cenușiu pe spate și argintiu pe laturi și pe burtă; scobai (Chondrostoma nasus). – Din bg. skobar.
SCOBÁR, scobari, s. m. Pește de apă dulce, lung de 15-30 cm, verzui-negricios pe spate, alb pe laturi și pe abdomen, cu botul proeminent ca un nas (Chondrostoma nasus); mațe-negre, scobai.
scobár s. m., pl. scobári
scobár s. m., pl. scobári
SCOBÁR s. (IHT.; Chondrostoma nasus) (reg.) morun, pod, podeț, poduț, scobai, mațe-negre (pl.).
SCOBÁR s. v. mreană, pescar, pescărel, pescăruș.
scobár (-ri), s. m. – Pește de rîu (Chondrostoma nasus). – Var. Mold. scobai. Bg. skobari, sb., cr. skobalj (Cihac, II, 332; Tiktin).
SCOBÁR ~i m. Pește dulcicol, de talie mică, cu maxilarul superior alungit, verde-negricios pe spinare și alb pe restul corpului. /Din scoabă
scobár, scobáre, s.n. (reg.) 1. unealtă formată dintr-un cilindru tăios de oțel, fixat pe un mâner de lemn, folosită în dogărie, pentru curățirea și netezirea interiorului vaselor mici de lemn; zgârci. 2. capră de lemn folosită la executarea ulucelor, în industria țărănească.
scobar m. pește alb foarte gustos, e caracterizat prin gura-i transversală sub un bot prelungit, se prinde mult în Olt și Bistrița (Chondostroma nasus). [Mold. scobaiu: dela scoabă, după conformațiunea botului său].
scobáĭ (nord) și scobár (Olt.) m (sîrb. skobalj, šk-, bg. skobarĭ, id.). Un peștișor cu aripĭoarele roșiatice (chondrostoma [saŭ cyprinus] nasus). – În Trans. Suc. și poduț.
scobar s. v. MREANĂ. PESCAR. PESCĂREL. PESCĂRUȘ.
SCOBAR s. (IHT.; Chondrostoma nasus) (reg.) morun, pod, podeț, poduț, scobai, mațe-negre (pl.).
SCOBÁR (< bg.) s. m. Pește teleostean din familia ciprinide, lung de 25-50 cm, greu de 100-400 g, de culoare verde-măslinie pe spate și argintie pe laturi, cu maxilarul superior mai lung decât cel inferior (ca un „nas”) (Chondrostoma nasus). Trăiește în ape curgătoare, în Europa, în România îndeosebi în râurile mari din reg. de deal și podiș, unde se individualizează o „zonă a scobarului” în care acesta este dominant, situată în aval de zona lipanului și în amonte de zona mrenei, dar este frecvent și în regiuni piemontane și de câmpie înaltă. (Reg.) poduț.

scobar dex

Intrare: scobar
scobar substantiv masculin