scoace definitie

2 intrări

12 definiții pentru scoace

SCOÁCĂ s. f. (Regional) Lapte acru (v. chișleag); brînză proaspătă făcută din acest lapte.
SCOÁCE, scoc, vb. III. (Regional) 1. Tranz. A încălzi la foc laptele acru, pentru a-l închega și a-l transforma în brînză. Unele femei, ca să se aleagă untul mai repede, «scoc» (fierb) smîntîna la foc. ȘEZ. VII 98. ◊ Fig. Se vede că redactorul Curierului are drept calimară o oală de scopt politica. ALECSANDRI, S. 88. ◊ Refl. pas. Chișleagul... se scoace (se pune la foc, de se încheagă în brînză) și, turnîndu-se în strecurătoare, căpătăm brînză de vaci. ȘEZ. VII 98. 2. Refl. A fermenta, a dospi. (Fig.) Nu trebuie... să stea mulți la grămadă și culcați, pentru că de fierbințeală îndată se scoc și pier în iarnă. DRĂGHICI, la TDRG.
SCOÁCĂ s. f. (Reg.) Lapte acru; brânză proaspătă făcută din lapte acru.
SCOÁCE, scoc, vb. III. (Reg.) 1. Tranz. A încălzi la foc laptele acru, pentru a-l închega și a-l transforma în brânză. 2. Refl. A fermenta, a dospi. – Lat. excoquere.
SCOÁCE vb. v. acri, altera, aprinde, descompune, fermenta, împuți, înăcri, încinge, răscoace, strica.
scoáce (-óc, -opt), vb. – (Mold.) A arde, a se răscoace, a se opări, a se pîrjoli. Lat. excoquĕre (Tiktin; Candrea; cf. REW 2985), cf. prov., v. port. escozer, sp. escocer și coace.
A SCOÁCE scoc tranz. pop. (chișleagul) A încălzi la foc pentru a face brânză. /<lat. excoquere
scoace v. Mold. a înfierbânta pe lângă foc smântâna spre a alege untul. [Lat. EX COQUERE].
2) scoc, scopt, a scoace v. tr. (șat. ex-coquo, ex-coquere). Coc prea mult (vorbind de prăjiturĭ), ferb și scad prea mult (vorbind de lapte cu orez ș.a.). V. răscoc.
scoace vb. v. ACRI. ALTERA. APRINDE. DESCOMPUNE. FERMENTA. ÎMPUȚI. ÎNĂCRI. ÎNCINGE. RĂSCOACE. STRICA.
scoácă, s.f. – (reg.) Brânză de vacă făcută din lapte acru încălzit. (Trans., Maram., Bucov.). – Din scoace „a arde, a răscoace” (< lat. excoquere „a coace”).
scoácă, s.f. – Brânză de vacă făcută din lapte acru încălzit. Scocari, poreclă pentru locuitorii din Peteritea (Lăpuș). – Din scoace „a arde, a răscoace” (< lat. excoguere „a coace”).

scoace dex

Intrare: scoace
scoace verb grupa a III-a conjugarea a XI-a
Intrare: scoacă
scoacă