SCOȚIÁN, -Ă, scoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Scoția. 2. Adj. Care aparține Scoției sau scoțienilor (1), privitor la Scoția ori la scoțieni. [Pr.: -ți-an] – Scoția (n. pr.) + suf. -ean.

SCOȚIÁN, -Ă, scoțieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Scoției sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Scoției sau populației ei, privitor la Scoția sau la populația ei, originar din Scoția. [Pr.: -ți-an] – Scoția (n. pr.) + suf. -ean.

SCOȚIÁN1, -Ă, scoțieni, -e, adj. Care este propriu scoțienilor, al scoțienilor sau al Scoției; din Scoția, după moda sau în felul scoțienilor. Costum scoțian. ▭ Duș scoțian = duș făcut alternativ cu apă caldă și rece.

SCOȚIÁN2, -Ă, scoțieni, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de bază a Scoției.

scoțián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. scoțiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. scoțiánă, pl. scoțiéne

scoțián s. m., adj. m. (sil. -ți-an), pl. scoțiéni (sil. -ți-eni); f. sg. scoțiánă, g.-d. art. scoțiénei, pl. scoțiéne

WHISKY SCOȚIÁN s. v. scotch.

scoțián (-iéni), s. m. – Locuitor din Scoția. De la Scoția (< it. Scozia).

SCOȚIÁN1 ~ánă ( ~éni, ~éne) Persoană care face parte din populația de bază a Scoției sau este originară din Scoția. /Scoția n. pr. + suf. ~an

SCOȚIÁN2 ~ánă ( ~éni, ~éne) Care aparține Scoției sau populației ei; din Scoția. /Scoția n. pr. + suf. ~an

SCOȚIÁN, -Ă, (< n. pr. Scoția) s. m. și f. 1. S.m și f. (La m. pl.) Popor care s-a constituit, din scoți, ca națiune pe terit. Scoției (Marea Britanie). Mai trăiesc în S.U.A., Canada și Australia. De religie prezbiteriană. ♦ Persoană care aparține acestui popor sau este originară din Scoția. Limba scoțiană este vorbită de scoțienii de origine celtică. Face parte din ramura celtică a familiei de limbi indo-europene. A evoluat din sec. 11 – 13 independent de limba irlandeză. Scoțienii vorbesc și o variantă a limbii engleze, răspândită în Scoția după sec. 11. 2. Adj. Care aparține Scoției sau populației ei, privitor la Scoția sau la scoțieni. ◊ Școala s. = școală filozofică engleză din sec. 18, întemeiată de Th. Reid (alți reprezentanți: J. Beattie, J. Oswald, D. Steward), numită și „filozofia simțului comun”, „filozofia bunului-simț”. S-a opus atât idealismului extremist, cât și materialismului și ateismului.

SCOȚIÁNĂ s. f. (< Scoția + suf. -ean): limbă celtică din grupul gaelic vorbită mai întâi de vechii scoți (care populau inițial vestul și nordul Irlandei, fixându-se apoi în secolele al V-lea – al VI-lea în nordul insulei britanice), apoi de scoțieni, actualii locuitori ai Scoției, Anglia. Majoritatea vorbitorilor scoțieni sunt bilingvi, vorbind și engleza. A evoluat independent de irlandeză timp de secole. A fost atestată în secolul al XVI-lea. În secolul trecut, s-a adunat un bogat material folcloric scoțian, iar spre sfârșitul secolului, s. a devenit obiect de studiu în școli. De câteva decenii este folosită și la emisiunile de radio din Anglia.