SCLIPICIÓS, -OÁSĂ, sclipicioși, -oase, adj. (Reg.) Sclipitor. – Sclipi + suf. -icios.

SCLIPICIÓS, -OÁSĂ, sclipicioși, -oase, adj. (Reg.) Sclipitor. – Sclipi + suf. -icios.

SCLIPICIÓS, -OÁSĂ, sclipicioși, -oase, adj. Sclipitor. 100 de galbeni frumoși și sclipicioși. RETEGANUL, P. I 13. ◊ Fig. Meșteri isteți și dibaci fac să joace în ochii... publicului tot felul de... întortocheri sclipicioase. ODOBESCU, S. II 540.

sclipiciós (reg., fam.) adj. m., pl. sclipicióși; f. sclipicioásă, pl. sclipicioáse

sclipiciós adj. m., pl. sclipicióși; f. sg. sclipicioásă, pl. sclipicioáse

SCLIPICIÓS adj. v. licăritor, lucitor, scânteietor, sclipitor.

sclipicios a. care sclipește.

sclipicios adj. v. LICĂRITOR. LUCITOR. SCÎNTEIETOR. SCLIPITOR.