SCLAV, -Ă, sclavi, -e, s. m. și f. Persoană lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân pentru care muncește; rob. ♦ Fig. Persoană care satisface orbește și servil voința altuia ♦ Fig. Persoană care își subordonează integral voința sau acțiunile unei pasiuni, unei dogme, unui viciu etc. – Din lat. sclavus. Cf. fr. esclave.

SCLAV, -Ă, sclavi, -e, s. m. și f. Persoană lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân de sclavi pentru care muncește; rob. ♦ Fig. Persoană care satisface orbește și servil voința altuia ♦ Fig. Persoană care își subordonează integral voința sau acțiunile unei pasiuni, unei dogme, unui viciu etc. – Din lat. sclavus. Cf. fr. esclave.

SCLAV, -Ă, sclavi, -e, s. m. și f. (În orînduirea sclavagistă și mai tîrziu, ca o rămășiță a acestei orînduiri) Persoană lipsită de orice mijloace de producție, aflată în proprietatea deplină a stăpînului, pentru care era obligat să muncească; rob. Știu că trupul ăsta, supus ca un sclav, nu mă trădează. CAMIL PETRESCU, U. N. 344. Ești sclavul lui Horațiu? ALECSANDRI, T. II 197. ♦ Persoană care depinde de altul din punct de vedere economic, politic etc. În Republica Populară Romînă muncitorul nu mai este sclavul fabricantului. REZ. HOT. I 291. Muncitori, bătrîni și tineri, sclavi ai burghezimii oarbe, Știți voi pentru cine strîngeți rodul muncii voastre grea? DEMETRESCU, O. 37. De ce să fiți voi sclavii milioanelor nefaste, Voi, ce din munca voastră abia puteți trăi? EMINESCU, O. I 59. ♦ Fig. Persoană care satisface orbește și în mod servil voința altuia. ♦ Fig. (Urmat de determinări în genitiv) Persoană care își subordonează integral voința sau acțiunile unei pasiuni, unei dogme etc.

sclav s. m., pl. sclavi

sclávă s. f., g.-d. art. sclávei; pl. scláve

sclav s. m., pl. sclavi

sclávă s. f., g.-d. art. sclávei; pl. scláve

SCLAV s. aservit, rob, subjugat, (rar) serv, (înv.) prădat, șerb. (Condiția de ~.)

Sclav ≠ stăpân

SCLAV, -Ă s.m. și f. Persoană exploatată și lipsită de orice mijloace de existență, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân care îl socotea drept un obiect al său; rob. ♦ (Fig.) Cel care satisface în mod servil, cu supunere oarbă, voința altuia. ♦ (Fig.) Persoană care își consacră acțiunile unei dogme, unei pasiuni etc. [< lat. med. sclavus, cf. fr. esclave].

SCLAV, -Ă s. m. f. 1. persoană lipsită de orice mijloace de existență, în proprietatea deplină a unui stăpân care dispunea de ea. 2. (fig.) cel care satisface în mod servil, cu supunere oarbă, voința altuia. ◊ (fig.) persoană stăpânită de o pasiune, de un viciu; rob. (< lat. sclavus)

SCLAV ~ă ( ~i, ~e ) 1) (în sclavagism) Persoană lipsită de drepturi și de mijloace de producție, de munca și de viața căruia dispunea stăpânul; rob; serv. 2) fig. Persoană care se supune cu servilitate voinței altuia; rob. 3) fig. Persoană stăpânită de o patimă; rob. ~ul fumatului. /<lat. sclavus

sclav m. rob, om care se află sub puterea absolută a unui stăpân.

* sclav, -ă s. (fr. esclave, după numele Slavilor, redușĭ în captivitate și vînduțĭ ca sclavĭ în mare număr de Otone cel Mare, regele Germaniiĭ, în seculu X. V. șcheaŭ. Cp. cu sclab). Rob.

SCLAV s. aservit, rob, subjugat, (rar) serv, (înv.) prădat, șerb. (Condiția de ~.)

DIVITIAE APUD SAPIENTEM VIRUM IN SERVITUTE SUNT, APUD STULTUM IN IMPERIO (lat.) bogăția este sclava omului înțelept și stăpâna celui prost – Seneca, „De vita beata”, 26, 1.

INTER DOMINUM ET SERVUM NULLA AMICITIA EST (lat.) între stăpân și sclav nu poate exista prietenie – Curtius, „Historia Alexandri Magni”, 7, 8, 23.

LACUL SCLAVULUI (GREAT SLAVE LAKE [greit sleiv leik]) v. Marele Lac al Sclavului.

MARELE LAC AL SCLAVULUI (GREAT SLAVE LAKE [greit sleiv leik]), lac tectonoglaciar în partea central-vestică a Canadei, în prov. Northwest Territories, la 156 m alt.; 28,4 mii km²; lungime: 480 km; lățimea max.: 80 km; ad. max.: 614 m. Numeroase ins. În el se varsă Râul Sclavului și și din el izv. fl. Mackenzie. Îngheață în perioada oct.-iun. Descoperit în 1771 de exploratorul Samuel Hearne.

a munci ca un bou / ca un cal / ca un rob / ca un sclav (pe plantație) expr. a munci până la epuizare; a trudi, a osteni muncind.

sclav, sclavi s. m. 1. (deț.) deținut care prestează servicii umilitoare, obținând, în schimb, protecția și favorurile celor puternici. 2. (er.) bărbat care se pretează la orice perversiune în schimbul obținerii unor favoruri sexuale din partea unei femei.

sclavul mozaicului expr. (deț.) însărcinat cu curățenia în celulă.