SCIZÚRĂ, scizuri, s. f. (Anat.) Șanț adânc care străbate suprafața unor structuri (oase, creier, viscere) și le împarte uneori în segmente bine individualizate. ♦ Fisură pe suprafața unui organ; crăpătură, șanț. – Din fr. scissure.

SCIZÚRĂ, scizuri, s. f. (Anat.) Șanț adânc care străbate suprafața unor structuri (oase, creier, viscere) și le împarte uneori în segmente bine individualizate. ♦ Fisură pe suprafața unui organ; crăpătură, șanț. – Din fr. scissure.

scizúră s. f., g.-d. art. scizúrii; pl. scizúri

scizúră s. f., g.-d. art. scizúrii; pl. scizúri

SCIZÚRĂ s.f. (Anat.) Fisură pe suprafața unui organ; crăpătură. [< fr. scissure, cf. lat. scissura].

SCIZÚRĂ s. f. (anat.) fisură pe suprafața unor organe; crăpătură. (< fr. scissure, lat. scissura)

SCIZÚRĂ (< fr.; lat. scisura < scindere „a tăia”) s. f. (MED.) Șanț adânc care străbate suprafața unor formațiuni anatomice, împărțindu-le în segmente (ex. s. interemisferică cerebrală, s. hepatică, s. pulmonară).