SCIZIÚNE, sciziuni, s. f. Dezbinare, ruptură a unui grup dintr-o organizație politică, intervenită pe chestiuni de principiu, în urma unor grave disensiuni. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. scission, lat. scissio, -onis.

SCIZIÚNE, sciziuni, s. f. Despărțire, ruptură, dezbinare intervenită pe chestiuni de principiu între persoane sau grupuri de persoane care formau înainte un întreg organizat. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. scission, lat. scissio, -onis.

SCIZIÚNE, sciziuni, s. f. Dezbinare (pe chestiuni de principiu) ducînd la o ruptură totală și categorică între persoane sau grupuri de persoane care formau înainte de aceasta un întreg organizat; fracționare, scizionare. – Pronunțat: -zi-u-.

sciziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. sciziúnii; pl. sciziúni

sciziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. sciziúnii; pl. sciziúni

SCIZIÚNE s. 1. disidență. (~ într-un partid.) 2. (rar) schismă. (~ în interiorul unui grup constituit.)

SCIZIÚNE s.f. Separație, despărțire, dezbinare intervenită într-un grup, într-o organizație care anterior era bine închegată; scizionare. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. scission, lat. scissio].

SCIZIÚNE s. f. separație, despărțire, dezbinare intervenită într-un grup, într-o organizație care anterior era bine închegată. (< fr. scission, lat. scissio)

SCIZIÚNE ~i f. Dezbinare într-o grupare socială, provocată de deosebirile de idei. ~ ideologică. [G.-D. sciziunii; Sil. sci-zi-u-] /<fr. scission

sciziune f. desbinare într’o adunare politică, într’un partid.

* scisiúne f. (lat. scissio, -onis, d. scindere, scissum, a despica. V. abscisă și schizmă). Despărțire, dezbinare, disidență, maĭ ales în politică. – Fals sciziune!

SCIZIUNE s. 1. disidență. (~ într-un partid.) 2. (rar) schismă. (~ în interiorul unui grup constituit.)

SCIZIÚNE (< fr., lat.) s. f. Dezbinare, ruptură, desprindere a unui grup dintr-o organizație politică, statală sau nestatală, intervenită pe chestiuni de principiu, în urma unor grave disensiuni; fracționare. Poate genera noi instituții sau organizații politice. ♦ Schismă.