Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru scit

SCIT, -─é, sci╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â f─âc├ónd parte dintr-o popula╚Ťie indo-european─â nomad─â care a tr─âit, timp de mai multe secole ├Ä.H., ├«n regiunile din nordul M─ârii Negre. 2. Adj. Scitic. ÔÇô Din fr. Scythes, lat. Scythae.
SCIT, -─é, sci╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f., adj. 1. S. m. ╚Öi f. Persoan─â f─âc├ónd parte dintr-o popula╚Ťie indo-european─â care a tr─âit, timp de mai multe secole ├«nainte de Cristos, ├«n regiunile din nordul M─ârii Negre. 2. Adj. Scitic. ÔÇô Din fr. Scythes, lat. Scythae.
SCIT, -─é, sci╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. Persoan─â f─âc├«nd parte din popula╚Ťia care a tr─âit timp de mai multe secole ├«naintea erei noastre, ├«n regiunile de la nordul ╚Öi vestul M─ârii Negre, ├«n stare nomad─â sau sedentar─â. (Adjectival) O idee analoag─â a inspirat pe argintarul elen care va fi lucrat vasul... dupe cererea vreunui rege scit. ODOBESCU, S. II 275.
scit adj. m., s. m., pl. sci╚Ťi; adj. f., s. f. sc├şt─â, pl. sc├şte
scit s. m., adj. m., pl. sci╚Ťi; f. sg. sc├şt─â, pl. sc├şte
SCIT adj. v. scitic.
SCIT, -─é adj., s. m. f. (locuitor) care apar╚Ťinea unei popula╚Ťii indo-europene nomade, ├«n stepele din nordul M─ârii Negre ╚Öi ale M─ârii Caspice; scitic. ÔŚŐ (s. f.) limb─â iranian─â veche vorbit─â de sci╚Ťi; scitic─â. (< fr. scythe, lat. scytha)
SCIT ~╚Ťi m. ist. Persoan─â care f─âcea parte dintr-o veche popula╚Ťie indo-european─â ce locuia ├«n sec. VIII-VII ├«.e.n. ├«n stepele din nordul M─ârii Negre. /<fr. scythe, lat. Scythane
Sci╚Ťi m. pl. 1. numele vechilor popoare nomade ├«n N.-E. Europei ╚Öi N.-V. Aziei; 2. sau Scolo╚Ťi, popula╚Ťiune nomad─â, emigrat─â din Azia, ├«n parte de origin─â iranic─â, care locuia ├«n Dobrogea ╚Öi ├«n regiunea dela Siret p├ón─â dincolo de Don. Dariu ├«ntreprinse o expedi╚Ťiune ├«n contra Sci╚Ťilor ├«n 513 a. Cr. Dela d├ón╚Öii sÔÇÖau p─âstrat numele fluviilor Siret ╚Öi Prut, precum ╚Öi movile uria╚Öe (gorgane), ce acop─âr c├ómpiile Rusiei ╚Öi Rom├óniei.
SCIT adj. scitic. (Triburi ~.)
SC├Ź╚ÜI (< fr., lat.) s. m. pl. Denumire generic─â a triburilor nomade care populau, ├«n sec. 9-3 ├«. Hr., terit. cuprins ├«ntre Marea Neagr─â, fl. Don, Nipru ╚Öi gurile Dun─ârii; vorbeau o limb─â care f─âcea parte din grupul iranian al familiei de limbi indo-europene. ├Än sec. 6-4 ├«. Hr., epoc─â de apogeu a civiliza╚Ťiei s., se creeaz─â ╚Öi statul lor; ├«n 514 ├«. Hr. campania regelui ahemenid Darius I prin Dobrogea ├«mpotriva s. se ├«ncheie cu un e╚Öec. ├Än perioada 350-250 ├«. Hr. ├«n stepele nord-pontice, ├«n valuri succesive, p─âtrund sarma╚Ťii, fapt care are ca urmare pr─âbu╚Öirea hegemoniei politice a s. ╚Öi asimilarea lor treptat─â ├«n sec. urm─âtoare de noii cuceritori. Arta scitic─â ╚Öi ├«ndeosebi stilul animalier au influen╚Ťat civiliza╚Ťiile ├«nvecinate.

Scit dex online | sinonim

Scit definitie

Intrare: scit (s.m.)
scit substantiv masculin
Intrare: scit (adj.)
scit adjectiv