scit definitie

11 definiții pentru scit

SCIT, -Ă, sciți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație indo-europeană nomadă care a trăit, timp de mai multe secole Î.H., în regiunile din nordul Mării Negre. 2. Adj. Scitic. – Din fr. Scythes, lat. Scythae.
SCIT, -Ă, sciți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație indo-europeană care a trăit, timp de mai multe secole înainte de Cristos, în regiunile din nordul Mării Negre. 2. Adj. Scitic. – Din fr. Scythes, lat. Scythae.
SCIT, -Ă, sciți, -te, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația care a trăit timp de mai multe secole înaintea erei noastre, în regiunile de la nordul și vestul Mării Negre, în stare nomadă sau sedentară. (Adjectival) O idee analoagă a inspirat pe argintarul elen care va fi lucrat vasul... dupe cererea vreunui rege scit. ODOBESCU, S. II 275.
scit adj. m., s. m., pl. sciți; adj. f., s. f. scítă, pl. scíte
scit s. m., adj. m., pl. sciți; f. sg. scítă, pl. scíte
SCIT adj. v. scitic.
SCIT, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) care aparținea unei populații indo-europene nomade, în stepele din nordul Mării Negre și ale Mării Caspice; scitic. ◊ (s. f.) limbă iraniană veche vorbită de sciți; scitică. (< fr. scythe, lat. scytha)
SCIT ~ți m. ist. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație indo-europeană ce locuia în sec. VIII-VII î.e.n. în stepele din nordul Mării Negre. /<fr. scythe, lat. Scythane
Sciți m. pl. 1. numele vechilor popoare nomade în N.-E. Europei și N.-V. Aziei; 2. sau Scoloți, populațiune nomadă, emigrată din Azia, în parte de origină iranică, care locuia în Dobrogea și în regiunea dela Siret până dincolo de Don. Dariu întreprinse o expedițiune în contra Sciților în 513 a. Cr. Dela dânșii s’au păstrat numele fluviilor Siret și Prut, precum și movile uriașe (gorgane), ce acopăr câmpiile Rusiei și României.
SCIT adj. scitic. (Triburi ~.)
SCÍȚI (< fr., lat.) s. m. pl. Denumire generică a triburilor nomade care populau, în sec. 9-3 î. Hr., terit. cuprins între Marea Neagră, fl. Don, Nipru și gurile Dunării; vorbeau o limbă care făcea parte din grupul iranian al familiei de limbi indo-europene. În sec. 6-4 î. Hr., epocă de apogeu a civilizației s., se creează și statul lor; în 514 î. Hr. campania regelui ahemenid Darius I prin Dobrogea împotriva s. se încheie cu un eșec. În perioada 350-250 î. Hr. în stepele nord-pontice, în valuri succesive, pătrund sarmații, fapt care are ca urmare prăbușirea hegemoniei politice a s. și asimilarea lor treptată în sec. următoare de noii cuceritori. Arta scitică și îndeosebi stilul animalier au influențat civilizațiile învecinate.

scit dex

Intrare: scit (s.m.)
scit substantiv masculin
Intrare: scit (adj.)
scit adjectiv