sciatică definitie

2 intrări

14 definiții pentru sciatică

SCIÁTIC, -Ă, sciatici, -ce, adj. s. f. 1. Adj. (în sintagma) Nerv sciatic = nervul cel mai mare din corpul omenesc, care pleacă din partea de jos a măduvei spinării și se ramifică în coapsă, gambă și laba piciorului, inervând membrele inferioare. 2. Adj. Care ține de nervul sciatic, privitor la nervul sciatic. Nevralgie sciatică. 3. S. f. Boală care se manifestă prin durere de-a lungul traiectului nervului sciatic, accentuată la mișcare, la care se mai pot adăuga tulburări motorii, vasculare și trofice. [Pr.: sci-a-] – Din fr. sciatique, lat. sciaticus.
SCIÁTIC, -Ă, sciatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (În sintagma) Nerv sciatic = nervul cel mai mare din corpul omenesc, care pleacă din partea de jos a măduvei spinării și se ramifică în coapsă, gambă și laba piciorului, inervând membrele inferioare. 2. Adj. Care ține de nervul sciatic, privitor la nervul sciatic. Nevralgie sciatică. 3. S. f. Boală care se manifestă prin durere de-a lungul traiectului nervului sciatic, accentuată la mișcare, la care se mai pot adăuga tulburări motorii, vasculare și trofice. [Pr.: sci-a-] – Din fr. sciatique, lat. sciaticus.
SCIÁTIC, -Ă, sciatici, -e, adj. 1. (În expr.) Nerv sciatic = nervul cel mai mare din corpul omenesc, care pleacă din partea de jos a măduvei spinării și se ramifică în coapsă, în gambă și în picior. 2. Referitor la nervul sciatic. Nevralgie sciatică. – Pronunțat: sci-a-.
SCIÁTICĂ s. f. Nevralgie sau nevrită a nervului sciatic, care se manifestă prin dureri în întreg membrul inferior pe care îl inervează. – Pronunțat: sci-a-.
sciátic (sci-a-) adj. m., pl. sciátici; f. sciátică, pl. sciátice
sciátică (sci-a-) s. f., g.-d. art. sciáticii; pl. sciátici
sciátic adj. m. (sil. sci-a-), pl. sciátici; f. sg. sciátică, pl. sciátice
sciátică s. f. (sil. sci-a-), g.-d. art. sciáticii; pl. sciátici
SCIÁTIC, -Ă adj. Al șoldului, al osului ischion. ♦ Nerv sciatic = nerv care pornește din partea inferioară a măduvei spinării și se ramifică în toată partea de jos a corpului. [Pron. sci-a-. / < fr. sciatique, cf. lat. sciaticus < gr. ischion – coapsă].
SCIÁTICĂ s.f. Nevralgie manifestată prin dureri vii pe traiectul nervului sciatic. [Pron. sci-a-, gen. -cii. / < fr. sciatique].
SCIÁTIC, -Ă I. adj. al șoldului, al osului ischion. ♦ nerv ~ = nerv care pornește din partea inferioară a măduvei spinării și se ramifică în toată partea de jos a corpului. II. s. f. nevralgie prin dureri pe traiectul nervului sciatic. (< fr. sciatique, lat. sciaticus)
SCIÁTIC ~că (~ci, ~ce): Nerv ~ nerv care pleacă din partea inferioară a măduvei spinării și se ramifică în partea de jos a corpului (în coapsă, gambă, picior). [Sil. sci-a-] /<fr. sciatique
SCIÁTICĂ f. Stare patologică constând dintr-o afecțiune a nervului sciatic, care se manifestă prin dureri în regiunea șalelor (cu iradieri în alte părți ale corpului). [G.-D. sciaticei] /<fr. sciatique
* sciátic, -ă adj. (lat. sciáticus, d. vgr. ishiadikós, care vine d. ishiás, -adós, gută sciatică, din ishión, șold, maĭ ales locu în care intră femuru; ngr. shiátika, gută sciatică). Anat. Relativ la șold. S.f. Med. Reŭmatizm la șold.

sciatică dex

Intrare: sciatic
sciatic adjectiv
  • silabisire: sci-a-
Intrare: sciatică
sciatică substantiv feminin
  • silabisire: sci-a-