Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru schismatic

SCHISM├üTIC, -─é, schismatici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care s-a separat de comunitatea unei biserici, care nu mai recunoa╚Öte autoritatea unei biserici. ÔÇô Din fr. schismatique, lat. schismaticus.
SCHISM├üTIC, -─é, schismatici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care s-a separat de comunitatea unei biserici, care nu mai recunoa╚Öte autoritatea unei biserici. ÔÇô Din fr. schismatique, lat. schismaticus.
SCHISMÁTIC, -Ă, schismatici, -e, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care s-a desfăcut de comunitatea unei biserici. Bine nu intru în cercetare, cine e renegat sau eretic politic sau schismatic. GHICA, A. 793.
schismátic adj. m., pl. schismátici; f. schismátică, pl. schismátice
schismátic adj. m., pl. schismátici; f. sg. schismátică, pl. schismátice
SCHISMÁTIC s., adj. v. eretic.
SCHISMÁTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care s-a separat de comunitatea unei biserici. [Cf. fr. schismatique].
SCHISMÁTIC, -Ă adj., s. m. f. (cel) care s-a separat de comunitatea unei biserici. (< lat. schismaticus, fr. schismatique)
SCHISMÁTIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care a efectuat o schismă; care s-a detașat printr-o schismă. /<ngr. shismatikós, lat. schismaticus, fr. schismatique
schismatic a. și m. care se află în schismă.
* schizm├ític, -─â adj. (vgr. shismatik├│s). Care e ├«n schizm─â, disident, ma─ş ales ├«n relig─şune Subst. Un schizmatic.
SCHISMATIC s., adj. (BIS.) eretic, (pop.) necredincios, păgîn, (înv. și reg.) spurcat.

Schismatic dex online | sinonim

Schismatic definitie

Intrare: schismatic
schismatic adjectiv