Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru schiptru

SCH├ŹPTRU, schiptre, s. n. (├Änv.) Sceptru. ÔÇô Din sl. skiptru.
SCH├ŹPTRU, schiptre, s. n. (├Änv.) Sceptru. ÔÇô Din sl. skiptru.
SCH├ŹPTRU, schiptre, s. n. (├Änvechit ╚Öi arhaizant) Sceptru. Trestia ├«╚Öi leg─âna spicul uria╚Ö, pufos ╚Öi auriu, ca pe un prea ├«nalt schiptru ├«mp─âr─âtesc. DUMITRIU, P. F. 220. ├Än mina dreapt─â purta schiptrul voievozilor, ├«n cap cuc─â ╚Öi peste hainele scumpe cabani╚Ťa ├«mp─âr─âteasc─â. SADOVEANU, O. VII 72. M├«na-mi dreapt─â abia poate schiptrul ╚Ť─ârii a-l mai ╚Ťine. EFTIMIU, ├Ä. 10.
sch├şptru (├«nv.) s. n., art. sch├şptrul; pl. sch├şptre
sch├şptru s. n., art. sch├şptrul; pl. sch├şptre
SCH├ŹPTRU s. v. sceptru.
schiptru n. sceptru (form─â arhaic─â): cu schiptru ÔÇÖn m├ón─â EM. [Gr. mod.].
* sc├ęptru n., pl. e (lat. sceptrum, vgr. sk├¬ptron). Un fel de baston sa┼ş m─âc─şuc─â care e insigna suveranit─â╚Ťi─ş. Fig. Suveranitate, domnie: a ambi╚Ťiona sceptru. Superioritate: Anglia ╚Ťine sceptru m─ârilor. Sceptru de fer, domnie aspr─â ╚Öi despotic─â. ÔÇô Vech─ş schiptru (ngr. skiptron, vsl. skiptr┼ş). V. buzdugan, topuz.
sch├şptru V. sceptru.
schiptru s. v. SCEPTRU.

Schiptru dex online | sinonim

Schiptru definitie

Intrare: schiptru
schiptru substantiv neutru