schingi definitie

11 definiții pentru schingi

SCHINGI, schingiuri, s. n. (Înv.) Schingiuire, tortură, caznă. – Cf. tc. ișkence.
SCHINGI, schingiuri, s. n. (Înv.) Schingiuire, tortură, caznă. – Cf. tc. ișkence.
SCHINGI, schingiuri, s. n. (Învechit, mai ales la pl.) Schingiuire, caznă. Născoci feluri de schingiuri. NEGRUZZI, S. I 158. Să-l omoare în schingiuri. CONACHI, P. 263.
schingi (înv.) s. n., pl. schíngiuri
schingi s. n., pl. schíngiuri
SCHINGI s. v. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură.
schíngi (-iuri), s. n. – Tortură. Tc. (per.) iskence, șikence (Șeineanu, II, 318), cf. ngr. σϰεντζές. – Der. schingiui, vb. (a tortura; a mutila); schingiuitor, s. m. (călău, zbir).
SCHINGI ~uri n. înv. Suferință (morală sau fizică) insuportabilă, foarte intensă; chin; tortură. /<turc. ișkence
schingiu n. tortură: îl omorî în schingiuri; uneltele schingiurilor NEGR. [Turc. ISKENDJÈ].
schíngĭ n., pl. urĭ (turc. pers. ișkence, id.) Vechĭ. Pl. Chinurĭ, torturĭ groaznice: a murit în schingĭurĭ.
schingi s. v. CALVAR. CANON. CAZNĂ. CHIN. DURERE. PATIMĂ. SCHINGIUIRE. SCHINGIUIT. SUFERINȚĂ. SUPLICIU. TORTURĂ.

schingi dex

Intrare: schingi
schingi substantiv neutru